Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Acum, că era vară, îşi petrecea mare parte din timp la lac, acesta fiind şi motivul expediţiei lui Faith prin pădure. Lacul era particular, ceva mai mare de două mii de acri, cuprins în totalitate de domeniul Rouillard. Era lung şi de p form ă neregulată, avînd chiar şi cîteva
curbe, larg şi foarte adînc în unele locuri* îngust şi cu apă mică în altele. Conacul mare şi alb ai familiei era la est de lac, cabana părăginită a familiei Devlin la vest, dar
nici una dintre case nu era de fapt aşezată pe malurile lui. Singura de pe malul lacului era căsuţa de vară a familiei Rouillard, un fel de vilă albă cu un etaj şi două dormitoare, o bucătărie, o sufragerie şi o verandă aco
perită care o încercuia complet. Mai jos de vilă se afla un mic depozit pentru ambarcaţiunile uşoare, un dig
micuţ şi chiar şi o groapă pentru jăratic cu un grătar pus
deasupra, special pentru picnicuri. Cîteodată, în timpul
verilor, Gray şi prietenii lui se adunau acolo ca să înoate
şi pentru canotaj, iar Faith se furişa printre copaci şi-i
urmărea pe toţi spre marea bucurie a inimii ei.
Poate că şi în ziua aceea aveau să fie acolo, cugetă,
simţind durerea aceea dulce care o cuprindea de cîte
ori se gîndea la el. Ar fi fost de-a dreptul minunat să-l poată vedea de dou ă ori într-o singură zi.
Era desculţă, iar pantalonii scurţi îi lăsau picioarele slabe neprotejate de zgîrieturi şi de şerpi, dar Faith se simţea ca acasă în pădure, la fel ca majoritatea crea
turilor timide; nu-şi făcea deloc probleme în privinţa şer
pilor şi pur şi simplu nu le dădea atenţie. Părul lung şi Blond care mereu avea tendinţa de a-i atîrna neglijent
în ochi, deranjînd-o, îl prinsese la spate cu o bucăţică de elastic. Se strecura ca o veveriţă printre copaci, ochii ei mari ca de pisică strălucind visători în vreme ce se gîndea doar la Gray. Poate că venise acolo; poate că
într-o zi o va vedea ascunzîndu-se dup ă tufişuri sau
spionîndu-l de dup ă vreun copac şi atunci îi va întinde o
mînă şi-i va spune: „De ce nu ieşi de-acolo ca să te
distrezi puţin cu noi?" Se pierdu cu totul în minunatul
vis cu ochii deschişi, gîndindu-se cum ar fi fost dacă şi
ea ar fi făcut parte din grupul gălăgios de tineri bronzaţi
