Gray îşi trecu degetele peste lemnul lustruit al biroului masiv. O fotografie înrămată ce o reprezenta pe
Noelle era aşezată în coltul din partea dreaptă şi era
înconjurată de altele mai mici ale lui şi ale Monicăi, în
diferite stadii de creştere. Astfel Noelle părea o regină
cu supuşii adunaţi în jurul ei. Majoritatea oemenilor ar fi
găsit grupul încîntător, sugerînd o mamă cu copiii adu
naţi în jurul genunchilor ei, numai că Noelle nu fusese
niciodată în viaţa ei mămoasă sau apropiată de ei. Soarele puternic de dimineaţă cădea pieziş pe fotografie,
scoţînd în evidenţă detalii altfel de neobservat, iar Gray
se opri să privească faţa încremenită a mamei sale.
Fusese o femeie frumoasă, deşi de o frumuseţe total
diferită de cea a lui Renee Devlin. Renee era ca soarele,
fierbinte şi plină de viaţă şi strălucitoare, în vreme ce
Noelle, era precum luna, rece şi retrasă. Avea un păr
negru şi foarte des pe care mereu îl purta strîns într-un
coc extrem de sofisticat, şi nişte ochi albaştri încîntători
pe care, din păcate, nu-i moştenise nici unul dintre
copii. Nu era o franţuzoaică creolă şi făcea parte dintr-o
familie americană get-beget, cu descendenţi din primii
veniţi pe acele meleaguri; iar pe vremea cînd de-abia se
căsătoriseră, foarte mulţi oameni din zonă se întreba
seră dacă nu cumva Louise se căsătorise sub rangul lui.
Dar pînă la urmă a reieşit că era cu mult mai demnă şi
mai aristocratică decît orice creolă din părţile acelea, iar
vechile îndoieli fuseseră foarte repede uitate. Singura
amintire era propriul lui nume, Grayson, care fusese
numele ei de domnişoară, dar trecuse multă vreme de
cînd fusese scurtat în Gray .
Agenda de intilniti a lui Louise zăcea deschisă pe birou . Acesta ave o întîlnire cu William Grady , bancherul . Pentru prima data pe Gray îl apucase fiorii pentru ca tatăl lui indiferent cu ce femeie era niciodata nu lipsea de la o întîlnire de afaceri . Grăbit, formă numărul lui Alex Chalette, iar secretara
acestuia îi răspunse chiar dup ă primul apel.
- Chelette and Anderson, avocaţi şi specialişti în
legi.
- Bună dimineaţa, Andrea. Alex a ajuns acolo?
- Sigur că da, îi răspunse femeia cu umor, recunos-
cînd imediat vocea adîncă şi mîngîietoare de la celălalt
capăt al firului. Doar îl ştii cum e. Ar fi nevoie de un
cataclism ca să nu apară la birou la ora nouă fix. Aş
teaptă puţin şi-ţi fac legătura cu el.
Gray auzi clicul care-l informa că fusese pus în
