Iubesc Fara Sa Vreau ! ( Finalizată )

Doar pentru tine

Lumea e in esenta un loc pustiu in care sufletul rataceste alterandu-se si modificandu-si continuu forma sub actiunea evenimentelor cicatrizante de zi cu zi. Poate ca din cauza asta cautam cu disperare, de cele mai multe ori, un suflet pe care sa il avem aproape atunci cand suntem tristi, dar totusi aspiram spre mai bine, daca se poate mai bine... Insa in momentele astea de slabuciune facem cele mai mari greseli si ne apropiem de persoane incompatibile, persoane dure, persoane cu suflet mult prea sfasiat de durere si greutati. Ce putem sa cerem de la astfel de persoane, putem sa cautam la ele caldura de care avem atata nevoie cand chiar ele cauta acelasi lucru la noi. 

   Atunci iti dai seama ca de fapt el nu este ceea ce ai cautat si ruptura se produce in scurt timp, si in urma au ramas putine momente frumoase insa umbrite de certurile care se isca la despartire. 

   Insa ce se intampla atunci cand gasesti intradevar un suflet pur, un suflet inocent alaturi de care simti ca toate ranile ti se vindeca, simti bucuria cum iti incarca sangele si se imprastie in intreg corpul tau?

   Merita sa lupti pentru iubirea perfecta pana cand o gasesti...sau poate nu....?

                                                                  * * *

   Ganduri, griji, preocupari ce ne ingroapa de vii intr-un morman de disperare, de unde, asemenea nisipurilor miscatoare, cu cat mai mult ne miscam cu atat mai mult ne atrag in adancurile lor. 

   Si atunci apara eterna intrebare: De ce eu?

                                                                   *

   Ar fi trebuit sa semnifice un nou inceput, o noua perioada a vietii mele in care aveam parte de noi si noi provocari. Le-am cerut parintilor sa ma transfere la alt liceu pentru cel la care invatasem pana in clasa a 11-a nu imi oferea prilejul de a trece spre o noua etapa si sa tind spre un nivel mai inalt. Am primit ceea ce imi doream si la inceputul clasei a 11-a ai mei au reusit sa imi depuna dosarul la un unul dintre cele mai bune licee din oras la care am fost si acceptat tinand cont ca aveam note destul de bune. 

   

   Prima zi a fost exact cum m-am asteptat. Am ajuns la noul liceu, plin de emotii si dornic sa cunosc noul colectiv in care, desi mai greu la inceput, ma voi integra cu siguranta, eu fiind o fire destul de sociabila si usor adaptabila. Asta sigur provenea de la una din genele mamei, ea era genul acela comunicativ care se inprietenea imediat cu persoana pe care nu o cunoscuse decat cu cateva ore in urma. Poate ca si meseria pe care o avea ii impunea o astfel de atitudine. Mama era agent publicitar pentru unul dintre cele mai importante firme de cosmetice din tara noastra. Daca mama era genul persoanei care se facea placuta, dar stia si sa scoata ghearele cand era vorba de un proiect important, care trebuia sa iasa perfect; tata era genul calm, fiind profesor de matematica trebuia sa aiba rabdade cu elevii, care in ziua de azi sunt din ce in ce mai putin interesati de ce inseamna o educatie trasnica.

   Am doi parinti minunati, care, desi nu au putut mereu sa fie alaturi de mine, mi-au aratat ca ma iubesc. 

   Emotionat si totodata entuziasmat am intrat in sala de clasa. Toti ochii s-au indreptat catre mine si am simtit cum obrajii incep sa imi arda. Am facut pasi timizi spre catreda la care deja se afla profesoara de fizica(dupa cum aveam sa aflu mai tarziu) . 

   -Buna ziua! i-am zis cu glas stins si i-am zambit timid. Eram emotionat peste masura si obrajii imi ardeau din ce in ce mai tare. 

   -Buna,Alex! Si bun venit la noi in scoala ! Domnul director mi-a povestit deja de tine si sunt sigura ca te vei integra cu succes in colectivul nostru! Mi-a zambit , ceea ce mi-a dat un pic mai mult curaj in mine. Acum hai sa te prezentam si celorlalti! Si-a trecut mana pe deasupra umarului meu si amandoi ne-am intors catre viitorii mei colegi care erau numai ochi si urechi analizandu-ma cel mai probabil pana la cel mai mic amanunt! Copii, el este noul vostru coleg, Alex. vreau sa il primiti cum se cuvine si sa il integrati si pe el in grupul vostru! 

   Unii se uitau mirati, altii pareau incantati.Mi-am petrecut privirea asupra tuturor. Am zambit timid si m-am indreptat spre ultima banca unde am vazut singurul loc liber. M-am asezat si mi-am scos un caiet pe banca, dupa care mi-am pus geanta in banca. Eram tintuit de privirile iscoditoare ale celorlalti dar deja nu ma ami simteam stanjenit. Incepeam sa ma simt in largul meu. In sfarsit...

   -Salut! Eu sunt Cristian! 

   Auzind glasul baiatului de langa mine, pe care  nu il observasem pana atunci, mi-am intors privirea .

   -Eu sunt Alex, dar probabil ca stii asta! i-am spus si am ras prosteste.

   Era un baiat de aceeasi varsta cu mine, bruten cu ochi mari si negri. Irisul, exagerat de mare ii dadea un aspect ciudat de sumbru. Parul scurt si ciufulit incadra perfect acei doi ochi misteriori. Zambi si dintii de un alb surprinzator se ivira incadrati de doua buze subtiri. Mi-a intins mana si din reflex am facut acelasi lucru. 

   -Sa inteleg ca de azi inainte vei fi colegul meu de banca? 

   Am dat din cap afirmativ.

   -Banuiesc ca asta e  singurul loc liber in clasa asta?! am zis mai mult din curiozitate, in acel moment fiindu-mi indiferent unde aveam sa stau pe parcursul anului care urma.

   -Nu prea ma agreezi,nu? Sigur ai vrea sa stai cu altcineva... zambetul i se stinse intr-o clipa si o expresie trista ii lua locul...

   -Nu ,nu ,nu e asta! i-am zis repede dandu-mi seama ca am comis o greseala. Nu e vorba de asta. Sincer sa-ti spun nu sunt genul care face mofturi si mai ales e prima mea zi aici, nu prea va stiu pe niciunul asa ca nu am nicio preferinta in ceea ce priveste colegul de banca. Zambetul ii reaparu si continuai: Si ca sa vezi ca nu sunt genul ala de pusti alintat care se razgandeste de la o zi la alta , iti promit ca o sa stau aici cu tine pana la sfarsitul anului, fie ca esti cel mai bun coleg pe care l-as putea avea, desi ma indoiesc ca ai fata de golanas- a inceput sa rada si m-a lovit usor cu mana in umar- fie ca esti cel mai tocilar tocilar din tara tocilarilor pe care l-am vazut pana acum. Radeam amandoi si simtii pentru prima data de cand intrasem in noua mea clasa ca in sfarsit reusesc sa ma integrez. Un sentiment de pace ma patrunse si  un val de caldura  imi inunda corpul. Avea sa fie bine aici, acum eram sigur de asta!