Iubesc Fara Sa Vreau ! ( Finalizată )

Don"t involve kiss !

Spor la citit!

    -Cristian...tu...aici? spuse mama, mutandu-si privirea de la mine la el . Era surpirnsa, asta era clar. Avea si de ce. Dupa ce venisem din excursia de iarna, subiectul Cristian a fost interzis. De fiecare data cand ma intreba de el incercam sa evit.

M-am uitat la el, si m-am intors spre mama mea.

    -Da, eu si Cristian avem cateva teme de facut si a venit la mine.

     Eram tensionat, eram panicat, eram fericit si ma simteam coplesit stiind ce urma sa se intample. Am urcat in camera mea. Nu stiam ce se schimbase, sau ce se intamplase, dar lucrurile luasera o intorsatura neasteptata. Brusc simteam ca pot avea incredere in el. Dupa atatea luni in care imi tot repetasem ca nu se merita, nu e de incredere, credeam din nou in "noi".

     Mi-am pus rucsacul langa birou si m-am asezat pe pat. Cristian s-a asezat langa mine si si-a asezat palma peste a mea. Am tresarit la atingerea lui. Mi-a pus mana pa fata,s-a apropiat si m-a sarutat. Era diferit si totodata cunoscut. Era sarutul de altadata, primul sarut, dar mai profund . M-am lasat condus de pasiune. Nu mai conta nimic, nici macar ca mama putea sa intre in orice moment. Eram fericit si nimic nu putea sa distruga asta.

    Cristian s-a lasat peste mine si i-am simtit trupul incordat peste al meu. M-a sarutat cu sete. Nu stiam daca e bine sau rau ce fac, dar trebuia sa se intample. O asteptam de atata timp.

    Dar s-a oprit. Cristian s-a retras din imbratisarea mea si s-a asezat pe marginea patului. M-am uitat uimit la el, confuz , cautand un raspuns al purtarii lui. Ce se intampla? Ce e cu el? Nu asta isi dorea? Oare inca nu trecuse peste problema lui ? 

   -Esti bine?

   A dat din cap afirmativ si si-a mutat privirea spre fereastra. Era ingandurat. M-am intrebat la ce oare se gandea , dar nu am gasit un raspuns. Am asteptat in liniste cateva momente, daca avea nevoie de putin timp pentru el, aveam de gand sa i-l ofer. In cele din urma s-a intors si mi-a luat fata in maini.

   -Alex, esti sigur ca sunt potrivit pentru tine?

   "Asta e culmea", mi-am spus. Dupa cate se intamplasera acum se gandise sa imi puna tocmai intrebarea asta. Nu stiam ce sa ii raspund. Il iubeam, de asta eram sigur si asta ma facea sa tind sa cred ca e cel de care am nevoie si cel pe care il vreau alaturi de mine.

   -Cred ca glumesti,nu? vocea imi suna usor strident. Eram surprins de atitudinea lui si ma deranja totodata.

   -Nu, chiar nu glumesc- vorbea cu greutate, parea afectat de situatie- vorbesc foarte serios. Daca nu sunt eu cel de care ai tu nevoie?! Nu am fost in stare sa lamuresc atatea luni problema cu Sorin. Nu a fost nimic intre el si mine, dar te-am facut sa suferi pentru ca nu am fost suficient de ferm cu el. Daca o voi face din nou?

   Avea dreptate, dar nu imi pasa. Oare ce nu intelegea. Eram constient in ce ma implic, dar nu ma interesa. Nu vroiam sa aflu acum care sunt riscurile. Suferisem atatea luni, tanjisem dupa el, ce importanta mai avea ce spunea . Acum eram impreuna, eram din nou impreuna. Daca ne iubeam nu avea sa se intample nimic .

   -Cred ca ar trebui sa gandesti mai putin!

   Un zambet i s-a ivit in coltul gurii.

   -Cristian, tu intelegi ca te iubesc? Daca si tu ai aceleasi sentimente pentru mine, atunci sunt sigur ca nu va mai aparea nimic in relatia noastra care sa ne desparta. Suntem un cuplu acum si orice ar fi o sa ramanem asa. Crede-ma!

   Mi-a cuprins mainile. Avea incredere in mine, dar  inca mai existau urme de teama in sufletul lui. Aveam de gand sa le elimin. Imi doream o relatie cu el, asa cum era el. Cristian, dincolo de toate incurcaturile pe care le crease cu Sorin, sunt sigur ca ma iubea si ca imi spunea adevarul acum. Parea sincer.