Iubesc Fara Sa Vreau ! ( Finalizată )

The dark happenimg from the past

Stateam cu capul pe pieptul lui si imi doream ca acel moment sa tina pentru totdeauna, ultimele lacrimi mi se uscasera pe obraz. Furtuna de mai devreme din sufletul meu luase sfarsit, eram linistit, oarecum. Mi-am ridicat privirea spre el si l-am intrebat daca e bine. Mi-a zambit si mi-am dat seama ca nu imi poarta resentimente.
Nu stiam ce sa mai cred despre mine, despre ce sunt, despre ce vreau. Cu cateva minute in urma imi doream sa il am pe Cristian in patul meu si sa fac dragoste cu el, desi acest lucru ma inspaimanta intr-o mica-mare masura. Dar in momentul urmatorul totul se oprise, nu imi puteam da seama de ce, nu stiam ce sa mai spun sau ce sa mai cred… Oare nu eram atras sufiecient de Cristian, el era problema sau pur si simplu toate prejudecatile mele nu imi permiteau libertatea de a merge mai departe? Ma uram pentru ca nu puteai sa ii ofer baiatului superb de langa mine ceea ce merita. El ma dorea, eu eram ceea ce el vroia in acel moment si eu stricasem totul. Nu am mai avut putere sa ma mai uit in ochii lui asa ca mi-am lasat capul pe pieptul lui .

M-a mangaiat delicat pe cap. Desi acum cu mine, era aproape gol, in pat cu mine si arata ca un barbat, Cristian ramanea acelasi baiat dulce si inocent pe care il cunoscusem in prima zi de scoala. Trupul lui puternic si bratele lucrate ascundeau acel suflet pur si totodata atat de fragil. Nu aveam sa il ranesc pe Cristian orice s-ar fi intamplat, insemna prea mult pentru mine, il “iubeam”-acest cuvant insa ma inspaimanta, nu cunoscusem decat iubirea pentru familie si pentru prieteni, dar ceea ce simteam acum nu se compara nici pe departe cu ceea ce simteam vreodata, totul era mult mai intens, mult mai special.  Nu eram sigur daca e iubire, dar stiam ca sentimentele mele pentru el erau puternice si nu aveam sa il fac sa sufere in vreun fel.
-Iti promit ca o sa reusesc intr-o zi! i-am soptit oarecum optimist.
Trupul lui s-a incordat pentru o clipa si apoi s-a relaxat brusc. Ceva il deranjase in ceea ce spusesem, nu aveam de gand sa intreb ce, nu era treaba mea, daca avea ceva sa imi spuna  imi va spune pana la urma.
-Nu trebuie sa faci nimic de dragul meu! Trebuie sa faci ceea ce simti! Doar atat! Vocea lui suna atat de autoritar, in spatele cuvintelor lui se ascundeau mai multe decat vroia sa spuna.
-Da, dar chiar vreau sa o fac, chiar vreau sa fiu cu tine. Adica …stii –cuvintele mi se opreau in gat, aveam atat de multe sa ii spun, dar totodata era incapabil de a o face- insemni mult pentru mine. -Ma simteam oarecum rusinat ca ma deschideam atat de mult in fata lui, mi-era teama ca sentimentele nu sunt reciproce, dar am continuat sovaind- Cristian, chiar te vreau, nu am mai facut asta niciodata, nu stiu ce sa mai cred despre ceea ce sunt sau as putea deveni daca fac ceva cu tine, dar e prea tarziu, e prea tarziu pentru a ma mai gandi la consecinte, am ajuns aici din vina amandurora, a fost atat de clar ce se intampla intre noi, dar nu am reusit sa facem pasul pana acum, imi pare rau, dar daca e un lucru pe care nu il regret este ca sunt acum cu tine, aici, in patul asta si te am pe tine langa mine.
La auzul acestei ultimi destainuiri , a ras pe infundate si m-a lovit usor cu mana peste cap, spunandu-mi:
-Si tu esti totul pentru mine, Alex! Iti invidiez modul in care te-ai deschis fata de mine, as vrea sa pot sa spun toate lucrurile care stau aici in mine-si in acelasi moment si-a lovit usor cu mana dreapta capul pieptului- dar  nu stiu cum sa fac. Un singur lucru trebuie sa tii mine, orice ai afla despre mine, sentimentele pe care le am fata de tine nu se vor schimba in niciun fel. Eu te iubesc! Te iubesc, Alex! –cuvintele lui m-au speriat un pic, dar am ascultat in continuare tacut- am visat toata viata sa o spun, dar nu am reusit sa o fac pana acum. Mi-am dorit sa imi gasesc sufletul pereche, dar pana sa apari tu in viata mea, nimeni nu a reusit sa imi ofere acei fluturasi in stomac asa cum o faci tu acum.
 M-am ridicat si m-am intors spre el . Rosise un pic, dar era si mai simpatic asa, m-am apropiat de buzele lui si l-am sarutat. 
* * *
Trecuse de mult de miezul noptii, dar nu dormeam inca, tot vorbeam si ne sarutam din cand in cand. Erau atatea lucruri pe care nu le stiam despre Cristian, erau atatea detalii ale vietii lui care imi erau inca ascunse, incat am ramas surprins cand a inceput sa imi vorbeasca despre trecutul lui. Insa un lucru ramanea de fiecare data in con de umbra, trecutul lui amoros. Cu cateva minute inainte, el imi spusese ca eu eram prima persoana careia ii spune te iubesc, dar de fiecare data cand incercam sa abordez subiectul sex, sau relatie, chipul lui Cristian se crispa si trecea intr-o alta sfera a discutiei. La inceput nu mi s-a parut ciudat dar dupa cateva incercari esuate de a-l intreba daca a mai avut vreun contact cu vreun baiat, a devenit chiar suspicioasa atitudinea lui.
Probabil ca m-a vazut ingandurat intrucat m-a intrebat in cele din urma:
-Hei, ce se intampla cu tine?! M-a prins nepregatit intrebarea lui si desi am incercat sa formulez repede ceva, am ramas tacut ca un mut. Observand confuzia in care ma regaseam a continuat: Daca este ceva ce vrei sa imi spui, sau sa ma intrebi o poti face fara retineri, iti raspund la orice!
Mi-am luat inima in dinti si dupa un moment de ezitare l-am intrebat:
-Cristian, a mai fost vreun baiat in viata ta? Ai mai avut vreo relatie, chiar si de natura sexuala?
La auzul intrebarii, chipul lui s-a albit sub lumina razelor lunii, care patrundeau pe fereastra. Si-a intors capul intr-o parte privind in gol. Am asteptat un raspuns, dar minute intregi treaceau fara ca niciunul din noi sa spuna ceva. Tacerea trona in camera in semiobscuritate. Am continuat sa il privesc, dar chipul lui era de piatra, niciun muschi facial nu executa nicio miscare, totul se afla intr-o perfecta nemiscare . Se uita in coltul camerei de langa usa, probabil ca se gandea la ceva. Imi ascundea ceva, puteam sa imi dau seama de asta, altceva nu putea fi. Am asteptat tacut inca cateva momente dupa care glasul lui clar si profund a rupt tacerea:
-Alex, sunt lucruri pe care nu le stii despre mine, foarte multe lucruri din trecutul meu de care nu sunt mandru, lucruri care m-au marcat pe viata si nu sunt sigur ca ai putea intelege …mi-e teama sa nu te pierd, mi-e teama ca odata ce vei afla cine sunt eu cu adevarat vei pleca de langa mine asa cum s-au indepartat toti ceilalti. –Am dat din cap in semn de negare, dar el a continuat parca neobservandu-ma- Esti sigur ca nu ti-ai schimba parerea si sentimentele pentru mine daca ai afla tot ce am facut eu in trecut, indiferent cat de grav ar putea fi?
-Da! Era un da ferm. Il cunoscusem pe Cristian
    -Da, sunt sigur! Si chiar eram sigur pentru ca il stiam  de cateva luni, luni in care avusesem timp sa il descopar axact asa cum e. Avea defecte, ca toti oamenii de altfel, dar el era special in felul lui. Dincolo de imaginea de timid si respingator, prietenul meu era o persoana deosebita, cu o senzibilitate greu de imaginat. Ne certasem de multe ori, dar intotdeauna el incerca sa gaseasca o cale amiabila pentru a ne impaca. Cand imi era greu ma sprijinea si mai ales, lucrul pe care l-am apreciat cel mai mult la el, era sincer fata de mine, indiferent ce avea sa imi spuna. Unii considerau sinceritatea lui rautacioasa, dar eu vedeam dincolo de vorbele lui, nu spunea o minciuna pentru ca asta te-ar fi ajutat sa te simti mai bine, el spunea adevarul care de cele mai multe ori era dureros, dar care te facea sa privesti realist lucrurile in cele din urma. Ce putea fi atat de rau in legatura cu el? Ce ascundea atat de ingrozitor de credea ca acest lucru ma va face sa il indepartez de mine?
-Sper sa fie asa! A spus ingrijorat dupa care a continuat: Da, a mai existat cineva in viata mea, cineva  care mi-a lasat urme adanci in suflet, mi-e foarte greu sa vorbesc despre asta…. –s-a oprit pentru un moment, era evident ca ii e foarte greu, am vrut sa ii spun ca nu e nevoie sa imi spuna,dar nu o puteam face trebuia sa stiu totul legat de Cristian daca vroiam sa fiu cu el- nici nu stiu cum sa o spun sa nu para atat de urat, dar cred ca voi incepe cu intamplarea prin care l-am cunoscut.
S-a ridicat mai mult pe perna si m-am ridicat si eu si l-am cuprins cu bratul. S-a lasat usor pe umarul meu si a inceput sa imi povesteasca:
-Acum un an, am intrat pe un site de socializare gay si mi-am creat un cont acolo, eram curios de aceasta noua latura a mea, latura de gay si ajunsesem intr-un moment in care simteam nevoia de a avea pe cineva alaturi de mine. Incercasem si pe alte site-uri sa intru in vorba cu pesoane ca mine, dar majoritatea doreau doar sex, lucru pentru care eu nu eram pregatit. Eu visam la iubirea aceea perfecta in care nu faci sex, faci dragoste cu persoana iubita si legatura dintre cei doi se bazeaza pe mai mult decat atractie fizica. Dupa o saptamana, am intrat din nou pe acel site si am gasit un mesaj de la un tip din orasul meu, de 18 ani . M-a intrebat ce caut si dupa ce i-am spus toate gandurile si dorintele mele, el mi-a confirmat ca e in cautare de acelasi lucru. A vrut sa facem la inceput schimb de poze, dar eu   am refuzat spunand ca imi e teama. M-a inteles si dupa cateva zile de vorbit pe mess, am facut schimb si de numere de telefon si am continuat sa comunicam. Petreceam ore in sir vorbind la telefon, pana seara tarziu si se parea ca in sfarsit gasisem ce cautasem atat de mult , un baiat care sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt, nu pentru aspect fizic sau bani.
Incepusem sa ma simt ciudat, asa facea si cu mine, vorbeam cu orele la telefon, ne petreceam timpul impreuna, eram foarte apropiati. Ma simteam oarecum invidios ca acel baiat fusese primul, eu trebuia sa fiu primul. O umbra de dezamagire mi-a cuprins sufletul, dar am ascultat in continuare tacut.
-Aufost toate bune pana cand m-a rugat sa ne intalnim . Prima data am ezitat, dar dupa mai multe incercari, Bogdan, asa il chema, a spus ca el s-a saturat sa astepte si ce fel de relatie e asta prin telefon. Din dorinta de a nu-l pierde, pentru ca ajunsesem sa tin la el destul de mult, mi-am luat inima in dinti si am zis "da", un "da" pe care aveam sa il regret toata viata. Am hotarat sa ne intalnim pe faleza si la doua zile dupa acordul meu a venit si marele moment... -Cristian a facut o pauza, il durea sa isi aminteasca acele momente- Am ajuns mai repede decat el la locul stabilit si m-am asezat pe o banca. Nu stiam cine e, dar cand l-am vazut am inmarmurit. Il cunosteam, era fratele lui Mihut, de la noi din clasa. Il cunoscusem o data cand venise la scoala impreuna cu Mihut, facusem cunostiinta scurt. Si el m-a recunoscut, dar a spus ca nu e nicio problema , nu va spune nimanui. M-am crezut in vorbele lui, desi eram oarecum temator de ce s-ar putea intampla daca afla ceilalti. Dupa ce ne-am plimbat ceva timp , m-a intrebat daca vreau sa merg acasa la el, ca e singur, si sa bem un suc sau o cafea . Initial am ezitat, dar la rugamintile lui repetate am acceptat. Il avertizasem ca daca merg la el nu vom face sex, nu vroiam as fac asta , cel putin nu il acel moment, dar m-a linistit spunandu-mi ca nu e vorba de asa ceva, mergem doar sa discutam, sa ne cunoastem mai bine.
Cristian a facut inca o pauza, uitandu-se in gol, dupa care a reluat:
-Am ajuns in vreo 10 minute la el acasa si am intrat in apartament. Mi-a oferit un suc si am inceput sa vorbim despre diverse. Desi eu incercam sa ma indepartez de subiectul sex, el tot continua sa imi puna intrebari referitoare la acest subiect. La un moment dat, iritat de comportamentul lui i-am zis ca plec, dar el s-a ridicat in picioare si mi-a taiat calea, spunandu-mi ca mai sunt multe de facut. Urmatorul moment a fost groaznic...s-a napustit asupra mea,zicandu-mi ca ii datorez macar  o partida de sex pentru timpul  pe care si l-a pierdut cu mine la telefon,. Am incercat sa ma opun, dar el era mai mare decat mine si mai puternic. A reusit sa  rupa  nasturii camasii mele si mi-a dat-o jos. Oricat incercam sa ma opun nu reuseam. Si-a dar si el camasa jos, am inceput sa tin dar mi-a pus mana la gura si mi-a zis sa tac ca altfel iese rau. -Cristian incepuse sa respire din ce in ce mai greu si chipul ii impietrise. Se uita in gol , dar ii puteam citi frica in ochii sai negri. Mi-am trecut si cealalta mana in jurul lui si i-am soptit ca va fi bine, acum e in siguranta.- MI-a deschis pantalonii si mi-a bagat mana in boxeri... Am incercat cu eforturi disperate sa il indepartez, dr pentru ca m-am opus, m-a lovit peste fata. M-am clatinat si am cazut pe canapea neajutorat. Am paralizat, de-abia in acel moment mi-am dat seama ca e serios, mi-era atat de frica incat tremurat din toate incheieturile . S-a lasat la nivelul prohapului si a inceput sa imi faca oral...  Dar nu a durat mult si usa camerei s-a deschis si a intrat Mihut... Am simtit ca mor de rusine. Bogdan s-a dat de pe mine si am reusit sa imi pun camase pe mine si am fugit  de acolo. Tot ce am mai vazut a fost fata ingrozita alui Bogdan si scarba evidenta a colegului nostru....
Am incremenit. Nu puteam sa cred.... Cum de s-a putut intampla asa ceva?! Cristian a tacut si si-a strans genunchii la piept cu bratele. L-am imbratisat inca socat de cele auzite. A inceput sa planga bland, dar l-am sarutat pe frunte si l-am implorat sa nu mai planga, ca totul o sa fie bine. Dar el continua, iar eu nu mai stiam ce sa spun. Eram uimit, daca nu e putin spun, de cele auzite. Nu puteam crede!
S-a lipit mai tare de mine si l-am strans si mai tare in brate. Cristian era distrus emotional. Oare ce puteam face? 
Eram disperat. O lacrima mi-a curs pe obraz, dar am sters-o rapid, trebuia sa fiu tare pentru el, pentru IUBITUL MEU!  Trecutul ne distrugea viitorul...