Sharingan : Blessing or Curse? (În Pauză)

Capitolul 11 : Un moment fericit

Zilele treceau repede. Trecuseră 2 săptămâni de cand ieșisem din spital, iar acum imi puteam reîncepe antrenamentele. Mi-am luat pantalonii scurti negri si rochia de aceeași nuanta. Simbolul Uchiha iesea in evidenta pe spatele meu. Am iesit din casa, mergand pe campul de antrenament. Acolo Keisuke-sensei ma astepta deja. Vorbea cu bunicul Sasuke si Ayato. Cand mi-au simtit prezenta s-au uitat spre mine.
-Nee, Katsumi-chan! Hai la noi!
Ayato era fericit sa ma vada... dar bunicul parea suparat.
-Ce voi face azi la antrenament?
-Esti prea nerabdaroare, scumpa mea. Inca nu am aflat cum e cu sharing-byakuganul tau. Iti ofera o putere foarte mare si vreau sa fii foarte atenta. Nu vreau sa imi pierd nepoata pentru ca e nechibzuita si nu isi stie limitele. Ai inteles?
-Mdea...
Cu o miscare rapida Sasuke-san a aruncat un kunai spre mine pe care nu l-am putut evita asa cum trebuia. Imi zgariase puțin mana.
-Fii mereu cu ochii în patru. Acum ataca-ma.
Am luat un kunai si am incercat sa il atac, dar nu am reușit. Cu toate ca bunicul nu se miscase, ceva nu ma lasa sa il ranesc. Am lasat cutitul sa cada.
-Oi! Keisuke-kun! Ți-am spus. E slaba. Nu poate lupta. Imi cunosc nepoata. Katsumi,mai bine ai renunțat la a fi Ninja. Nu ești facuta pentru asta. Esti doar un esec. Tot ce îmi rămâne de făcut este sa sper ca Ai este altfel.
Bunicul a dat sa plece, dar Ayato a strigat la el.
-Idiotule! Katsumi este cel mai bun shinobi pe care il stiu. Esti doar gelos pe ea datorita faptului ca ea are o familie și copilăria ei a fost frumoasa!
-Ayato...kun...
-Tu ești Idiotul, Deidara! Nu te mai apropia de nepoata mea, bastardule!
-Dei...dara? Numele lui este Ayato. Nici unul din cei doi nu ma bagasera în seama. Keisuke-sensei! Despre ce vorbesc?
-Despre 2 persoane moarte...Care au murit din cauza lui Sasuke-san...
Sasuke a incercat sa il atace pe Ayato dar eu m-am speriat și am aruncat un kunai spre bunicul. A reușit să se ferească și s-a uitat la mine fără nici o expresie pe chip, Ayato rasufland ușurat.
-Bravo...Katsu-chan. Chiar credeam ca va trebui sa fiu lovit de Sasuke-san... Apropo îmi pare rău pentru ce am spus mai devreme.
-Huh? L-ai înfuriat intenționat?
-Da. Acesta fusese planul meu si al lui Ayato de la început. Stiam ca nu vei reuși sa ataci, iar Sasuke-san o sa te considere slaba. L-as fi oprit pe Sasuke dacă nu atacai. Nu vreau sa risc viata elevilor mei. Imi pare rau Sasuke-san ca a trebuit să faci parte din asta...
Vocea lui Keisuke-sensei era destul de joasa și linistitoare. Ayato a venit lângă mine luandu-ma în brate și sărutându-ma pe frunte.
-Ai reușit, Katsu-chan!
-Eu vorbeam serios când am spus sa nu te apropii de ea, jigodie. Acum te-aș ruga sa pleci ca sa nu fie deranjata de la primul antrenament.
Ayato se incruntat dar se supuse și pleca tacuta cu mainile in buzunar.
-Keisuke! Fa Chidori!
-Chidori? Doar nu vrei sa o înveți Chidori asa repede.
-Si eu am fost destul tânăr când am învățat asta.
-Eu tot nu cred ca i se potrivește Chidori. Adică da... E slaba si are viteza... dar Chidori... Serios acum.
-Este alegerea ei. Dacă va dori sa invete Chidori, va învata Chidori.
-Dar ca sensei al ei trebuie sa o opresc dacă ii pune viata in pericol. Și asta e mult peste puterile ei.
Știam multe despre aceasta tehnica. Presupunea în canalizarea chakrei în mana, cea stanga în cazul meu, pentru a creea o minge de fulgere. Toata lumea știa ca Sasuke folosea mult aceasta tehnica. Era o tehnica foarte grea care urma sa ma extenuare extrem de tare. Dar totodată era o tehnica foarte puternică și ma face și pe mine mai puternică.  Trebuia sa învăț aceasta tehnica.
-O voi face.
-Dar Katsumi...
-A spus ca va învata tehnica. Asta e alegerea ei.
Keisuke spuse ceva soptit ce nu am putut înțelege și a început sa facă sigiliile pentru tehnica. Erau doar trei. Nu era asa greu.
-Ok--Hare--Monkey.
Din mana lui Keisuke a inceput sa iasă fulgere.
-Tehnica e una foarte buna într-o lupta. Dar o poți folosi într-un număr limitat de ori. Dacă îți întreci limita...Mori.
Keisuke a folosit Chidori pe pamant creend un cutremur și făcând o gaura destul de adanca.
-Katsumi. Nu vreau sa folosești Chidori.
-Bunicule... dar atunci de o mai învăț?
-Vreau ca tu sa iti creezi propia tehnica din asta. Vreau sa fie doar a ta. Vouă vi sa facut testul chakrei, nu?
-Da. La academie.
-Ok. Ce tip de chakra ai.
-Fulger și foc.
-E o combinație foarte buna pentru Chidori. Dar vreau sa inveti sa controlezi încă un tip de chakra. Te voi ajuta eu, dar tu vei alege elementul. În plus vreau sa te gândești bine. Sa creezi un nou element. De exemplu Lemnul.
Ma gândeam la cele doua elemente. nu stiam ce m-ar ajuta mai mult...dar cand m-am gândit la Fulger, mi-a venit în minte electricitatea. Dacă as controla apa... as putea controla și electricitatea.
-Apa. Vreau sa controlez apa.
-Ma bucur ca ai ales asta. Poti lua apa din orice. Și dintr-un om.
Mi-am imaginat cum ar fi sa storc un om de sange pentru a-mi salva propia viata și m-am cutremurat.
-Dar asta doar în cazuri grave. Dacă alegi asta, pentru început vei avea o sticla de apa. Dupa aceea vei putea creea apa din chakra ta.

Am intrat in casa extenuata. Abia daca mai puteam sa umblu. Limita mea era de 3Chidori. M-am descaltat aruncandu-mi sandalele pe coridor. Simteam un miros plăcut în casa... Mirosea a mancare proaspata. Asa mirosea intodeauna când bunica venea la noi.
-Am ajuns! am strigat eu în timp ce ma îndreptăm spre bucătărie.
Toti erau la masa. Dar bunica nu. În loc de ea era mama
-Nee-samma! Te-am așteptat mult! Ce ti-a luat atât?
Ai a venit la mine imbratisandu-ma. Am incercat sa il îndepărtez dar nu am reusit deoarece Ai se ținea de mine.
-Cum a fost antrenamentul cu tata?
-A fost bine. De ce ești acasă?
-Mi-am luat liber seara asta. Am vrut sa va fac o surpriza. Credeam ca va ve-ti bucura ca am venit.
-Dacă ți-ai putut lua liber pentru o cina, puteai sa iti iei liber și puțin timp ca sa vi la spital sa ma vezi.
Vocea mea era rece. Am dat sa ies din camera dar mama ma prins de mana.
-Katsumi... Am avut timp liber sa merg la tine... dar nu am putut... daca nu va dădeam misiunea aceea nu erai ranita. Ma durea prea tare sa te vad în starea aceea.
Am simtit lacrimile cum îmi umpleau ochii, iar mama ma luase in brate, eu raspunzandu-i îmbrățișări.
-Te iubesc Katsumi-chan...
-Si eu...mama...
Am luat masa cu ei. Totul era ca mai demult. Zâmbeam și râdeam. A fost frumos sa mai am un moment fericit cu ei.
                                 *MelisaBercea*

    Scuzați greșelile, voi corecta cândva.