Sharingan : Blessing or Curse? (În Pauză)

Examenele chunin : Partea II : "Labirintul Pierzaniei"

Am făcut cum ne-a zis și ușa s-a închis dintr-o dată. Mi-am activat Sharingan-ul din motive de precauție, deoarece un ninja trebuie să fie atent în jurul său mereu. Am început să analizez începerea în care ne aflam. Camera era destul de luminoasă. În mijloc era un fel de măsuță. Ne-am apropiat de ea și am văzut că pe masă era o hârtie cu ceva scris pe ea. Shin a luat-o si a început să citească ceea ce scria pe foaie:

 -  Care sunt cele 3 principii ninja de bază? Ninjutsu, taijutsu si …

Variante de răspuns: 1. kenjutsu sau 2. shurikenjutsu? Ce ar trebui să alegem?

 -  Hmm, shurikenjutsu, normal, spuse Takumi. Majoritatea shinobilor luptă cu shuriken-uri, poate chiar toți.

 -  Nu, Takumi. Nu e asta. Răspunsul corect este genjutsu, dar nu stiu de ce nu e scris aici, i-am reproșat.

 -  Dar kenjutsu? Poate au scris din greșeală cu “k” în loc de “g”, spuse Shin gânditor.

 -  Din câte știu, kenjutsu este arta mânuirii săbiilor și sunt sigur de asta. Ceva nu e bine… dar poate că Shin are dreptate si ei au scris greșit răspunsul neintenționat… am spus eu. Să apărăm pe butonul cu numărul 1 si sa vedem ce se întâmplă, am sugerat si Takumi l-a apăsat. Peste câteva clipe, din colțurile camerei au început să vină kunai-uri înspre noi cu o viteză foarte mare. Erau 9 în total. Deoarece am avut Sharingan-ul activat, am putut să prevăd atacul înaintea colegilor.

-   Stilul Vântului: Dispersare imensă, am zis și am format repede cele 3 sigilii necesare, suflând un vânt puternic care a oprit atacul celor 9 kunai-uri, care s-au lovit de pereți și au căzut.

 -  Ce-a fost asta? Întrebă Takumi, fiind total luat prin surprindere de tehnica mea defensivă. I-am arătat kunai-urile de pe podea și a întrebat din nou: Serios? Am fost atacați? Mersi, Yukio-kun, ne-ai salvat, zise el.

 -  Nici eu nu am fost cu ochii în 4, recunoscu Shin. Oare de ce am fost atacați? Oare asta se întâmplă când greșești un răspuns?

 -  Atunci am avut dreptate, răspunsul meu era corect, concluzionă Takumi, puțin mândru de sine.

 -  Ba nu ai avut dreptate. Răspunsul corect este “genjutsu”, așa se explică notele tale la Academie, i-am reproșat.

 -  Ok, domnule geniu, atunci cum îți explic că s-a declanșat capcana asta? Mă întrebă Takumi indignat de remarca pe care i-am făcut-o.

-   In primul rând, niciun răspuns nu era corect. Nu prea cred că ar fi scris greșit la un concurs de o asemenea importanță, adică au venit ninja din toate satele. Hmm, ceva nu îmi miroase a bine. Oricum, haideți să ieșim de aici prima oară - am arătat cu degetul spre ușa care s-a deschis în timp ce noi vorbeam - și să adunăm mai multe informații ca să putem trage o concluzie cat mai corectă. Cei doi au aprobat și am mers mai departe. Am intrat într-o încăpere identică cu cea din care tocmai am ieșit. Ușa s-a închis în urma noastră și am înaintat spre măsuța din centru. Shin a citit întrebarea:

 -  Cine a întemeiat Konohagakure, primul sat shinobi din lume? Variante de răspuns: 1. Senju Hashirama și Mito Uzumaki 2. Uchiha Madara și Uchiha Izuna.

 -  Asta e simplă! Exclamă Takumi. Senju Hashirama este primul Hokage, deci el a întemeiat satul nostru.

 -  Ai dreptate într-o măsură. Senju Hashirama a creat satele shinobi, asta e povestea pe care o știe toată lumea, dar adevărul este că el si Uchiha Madara erau cei mai buni prieteni în copilărie și amândoi au creat satul Konoha. Crede-mă, stiu aproape totul despre strămoșii mei, i-am zis când am văzut că se uita neîncrezător la mine.

 -  Cum adică erau cei mai buni prieteni? Toată lumea știe despre bătălia ce a avut loc între Senju Hashirama și Uchiha Madara, cea în care Madara a pierdut în fața primului Hokage. Nu cred că ei au fost vreodată prieteni, comentă Takumi.

 -  Takumi, deja ești enervant! Lasă-ma pe mine să răspund, deoarece eu am fost cel mai bun în Academie! Ok, nu vreau să mă laud, dar, te rog, nu te mai contrazice cu mine când vine vorba de așa ceva! Am spus, fiind exasperat de comportamentul său.

 -  Bine, atunci te las pe tine sa faci asta! Strigă el furios. Nu îmi păsa că l-am supărat, promovarea examenului era mult mai importantă decât asta.

 -  Ok, deci, după cum ziceam, Hashirama Senju si Madara Uchiha au creat satul Konoha. Dar de ce nu este varianta asta aici? Sunt foarte sigur de răspunsul meu, am zis, gânditor. Este ceva ciudat aici. De ce nu apare raspunsul corect? Așa a fost și la cealaltă întrebare. Oare tot examenul va fi așa? Ok, Takumi, o să alegem varianta ta. Apasă pe buton si fiți atenți la ceea ce se întâmplă. Trebuie să îmi confirm ceva. Takumi a apăsat butonul cu numărul 1 și s-a îndepărtat de masă. Eu aveam Sharingan-ul activat si ma uitam atent prin jur, strângând mânerul katanei pe care o țineam în mână, fiind pregătit să blochez orice atac în orice moment. Am văzut cum s-a deschis o trapă deasupra noastră și de acolo au fost aruncate 5 kunai-uri care aveau legate de ele câte o hârtie explozibilă. Ne-am ferit de ele cu ușurință, dar imediat vor exploda. Trebuie să fac ceva, orice, repede!

 -  Îndepărtați-vă repede! Am strigat, iar eu cu Takumi am fugit într-un colț al camerei și ne-am urcat pe perete. Shin s-a aplecat repede, a atins pământul și din el au ieșit un fel de semisfere de lemn cred, care au acoperit acele kunai-uri. După o secundă s-au auzit explozii destul de puternice.

 -  Hmm, bravo Shin. Se pare că tu chiar te ridici la nivelul vorbelor spuse despre tine, l-am felicitat oarecum.

 -  Mersi, cred, a spus el. Să mergem, a continuat. Am ieșit toți 3 pe ușa care s-a deschis în urma reușitei noastre.

……………

 -  Câte tipuri de chackra există? Variante de răspuns: 1. 4, 2. 5. Pe care o alegem? A întrebat Shin.

 -  Eu zic sa o alegem pe a doua, oricum nu contează, de vreme ce nu a fost nicio variantă corectă de răspuns în tot examenul acesta, am sugerat eu. Ne-am cam dat seama cum sta treaba cu proba asta. Ne testează abilitățile, deoarece un shinobi trebuie să fie mereu pregătit și cu ochii în patru după pericole, posibile amenințări sau orice este dubios.

 -  Stai! Deci, există: apă, foc, pământ, aer si fulger. De ce este o varianta corecta aici? Întrebă Takumi.

 -  Da, probabil că nu îți mai amintești, dar cred că la Academie ne-au apus si despre tipurile de chackra yin si yang, i-am reamintit.

 -  Aa, da, parcă îmi amintesc. Deci, apăsăm pe butonul 2? Întrebă el. Am dat din cap și el a făcut-o. Cu ajutorul Sharingan-ului am reușit să văd o trapă sub picioatele noastre care începea să se deschidă. Am scos 3 shuriken-uri din săculețul meu cu unelte ninja pe care îl țineam la brâu si am aruncat 2 dintre ele colegilor mei. Le-am aruncat și s-au înfipt în tavan, noi ținându-ne de firele care erau legate de ele. Trapa s-a deschis. Era adâncă, de aproximativ 4 metri și pe fundul ei am văzut niște stalagmite.

 -  Dacă am fi căzut acolo, acum am fi fost morți! Am spus eu uimit. De fapt, îmi amintesc că supervizorii ne-au avertizat ca ne putem pierde viața, dar nu am crezut ca asta s-ar putea să se întâmple încă de la prima probă. Ok, important este ca am scăpat. Trapa din podea s-a închis și noi am ieșit din cameră, dar, spre surprinderea noastră, nu am intrat în altă cameră cum ne-am fi așteptat, ci am ajuns în afara labirintului. Nu era nimeni prin jur. Ori echipa noastră a terminat prima, ori existau mai multe ieșiri. Am simțit o prezență în spatele meu și m-am întors, colegii mei făcând la fel. Acea prezență era acel membru ANBU care a zis că ne va supraveghea în prima parte a examenului.

 -  Felicitări, sunteți prima echipă care a trecut de prima probă a examenelor chunin, ne felicită el. Acum trebuie să așteptăm celelalte echipe, mai au la dispoziție o oră ca să finalizeze proba labirintului, a terminat el. Din spatele lui am văzut cum alergau 2 cameramani și un prezentator spre noi. Am vrut sa fug, deoarece chiar nu voiam să fiu privit de toata lumea si sa trebuiască să mint cum că îmi iubesc satul, dar Shin m-a apucat de încheietura mâinii, astfel oprindu-mă. I-am aruncat o privire urâtă, dar el a zâmbit inocent și și-a întors capul ca să răspundă la întrebările reporterului. Mi-am pus un zâmbet pe față și am încercat să fiu cât mai sociabil. Urma să fie o discuție lungă...