Sharingan : Blessing or Curse? (În Pauză)

Capitol special de Crăciun (întârziat o grămadă de timp)

     Katsumi's Point Of View

   Stateam pe canapea impreuna cu fratii mei. Tata era plecat in cea mai importanta misiune din acest an. O primise special de la mama. Trebuia sa cumpere cadourile de Craciun. In fiecare an jucam un mic joc de-a ghicitul. "Mosul" trebuia sa ghiceasca ce ne dorim si sa gasim acele lucruri sub brad dimineata. Cu toate ca dorintele noastre erau destul de evidente nu nimerea niciodata...

   Mama gatea in bucatarie gatind prajituri.

   Nerabdarea lui Ai crestea din ce in ce mai mult.

  -Cand vine Mosul? Vreau sa vina mosul!

  -Yukio. Ii zic eu sau ii zici tu?

  -Nici sa nu indraznesti sa faci asa ceva. Ridică degetul arătător în semn de amenințare.

  -Cineva tot ii va zice. Ok. Nu vrei tu. O voi face eu. Ai. Nu exista Mos Craciun.

  -Ba da... Exista. Cine ne aduce cadourile daca el nu exista?

  -Tata ne aduce cadourile.

  -Dar daca tata va fi cu noi si tot vom primi cadouri?

  -Atunci ai dreptate Ai. Exista Mos Craciun.

   M-am ridicat, lasandu-mi fratii singuri pentru a-mi ajuta mama cu mancarea. Se pricepea la gatit... dar de fiecare data cand o facea se termina cu multa mizerie.

  -Hei mama... te pot ajuta cu ceva? Mama s-a speriat cand m-a auzit si s-a intors brusc.

  -Oh. Katsumi. Chiar voiam sa te rog ceva... Mi-am pierdut colierul. Ai putea, sti tu... sa folosesti byakugan pentru a-l gasi?

  -Mama... Nu e nevoie de asta... Porti colierul la gat. Ea se uita in jos si suspina.

  -Pff...  Am atatea pe cap ca nici nu am observat asta... Sti... Katsumi. Tu sau Ai veti conduce clanul... deci unul are nevoie de acest colier. Acesta va fi anul cand le veti primi.

   M-am uitat atenta la colier. Era forma simbolului clanului iar pe spate scria HOPE. Nu intelegeam de ce asa ca m-am uitat spre mama.

  -Speranta. Asta au considerat spiritele ca ma caracterizeaza. Abia astept sa vad ce scrie pe ale voastre. Acum fugi si imbraca-te frumos ca avem musafiri. Mama m-a pupat pe feunte si s-a intors la munca ei.
   Ma intrebam pe cine invitase. Am mers la dulap pentru a-mi cauta cave da imbracat si am luat o rochie albastra cu alb si niste pantaloni scurti negri. Mi-am pieptanat parul negru si l-am prins intr-o coada lejera, elasticul fiind pe la umeri. Mi-am facut machiajul prelungind linia ochiilor. Trebuia sa arat bine. Oricine venea era important pentru parintii mei si nu trebuia sa ii fac de rusine. De jos se auzeau rasete. Clar oaspetii au ajuns. Am coborat la parter si m-am indreptat spre sala de mese.

  -Sora ta unde e? Cunosteam vocea aceasta. Era bunicul  Sasuke! Am inceput sa alergsi am deschis usa cu putere. In camera nu erau doar Ai, Yukio si bunicul. Mai erau Ayato si Izumi. Izumi s-a apropiat mult Yukio în ultima vreme si chiar daca el nu dorea sa recunoasca, o place. I-am sarit in brate bunicului, iar gestul meu a starnit mici zambete in camera. Ma stranse si el inapoi si imi zambi.

  -Bunica vine?

  -Din pacate nu. Avem multa treaba. Nici eu nu stau prea mult. Am venit doar sa iti dau un cadou.

  -Cadou?

  -Da. Deoarece ai devenit genin ma gandeam ca o katana ar fi numai buna. De aceea ti-am adus katana mea. O sa ti-o dea Sarada. Eu trebuie sa plec. Bunicul imi atinse fruntea cu 2 degete si pleca. Nu statea niciodata prea mult timp.

-Acum il asteptam pe Mosul!

-Adica pe tata.

-Ce e cu mine?

-Tu nu trebuia sa aduci cadouri?

-Katsumi. Nu eu aduc cadouri, ci Mos Craciun.

   Peste 3 ore

   Se auzeau batai in usa asa ca tata a mers deschida. dupa cateva secunde a intrat in camera cu... Mos Craciun?! M-am uitat spre Yukio care ridicase din umeri. Mosul parea grabit asa ca ne-a dat fiecaruia cate un cadou si a inceput sa povesteasca cu Ai.
Am deschis cadoul si am gasit colierul promis. M-am uitat pe spatele acestuia si scria LOVE. Ayato primise pergamente si creioane noi, Izumi cateva kunai-uri, iar Yukio mai multe arme. In timp ce vorbea, Ai deschise cadoul lui. In el se afla un colier la fel ca al meu. M-am uitat la el iar pe el scris DEATH. Moarte... inseamna ca devenea un ninja bun si va ucide multi oameni. Asta trebuie sa insemne. Mosul se ridica grabit si iesi pe usa.

  -Eu zic sa mergem sa vedem cine e! Am propus eu, deoarece eram curioasă. Yukio, Izumi si Ayato erau foarte incantati de idee ,asa ca am mers sa il urmarim. La inceput nu fusese greu de urmarit, dar facuse clone si a trebuit sa ne despartim, iar toti cei care gaseau o clona sa mearga in fata cladirii Hokage-lui. Am tot urmarit individul pana acasa la Inojin-san unde disparuse fara urma. Am intrat in casa fiind gata sa prind mosul dar am det nas in nas cu Inojin-san care se uita pierdut la mine. Era imbracat in haine de Craciun. Din camera alaturata iesi mama lui...Ayato?! Ok. Asta nu era bine deloc.

  -Ce cauti aici, Katsumi-chan? Întrebă, fiind surprins văzându-mă acolo, în casa sa, neanunțată.
  -Amm...Pai... Eu... M-am pierdut in timp ce... Ajutam o batranica sa treaca strada si dupa am vazut o pisica... care a intrat aici....Hehe... Mda... Asa s-a intamplat, am zis fiind stânjenita și incercand să dreg situația. Am plecat cat mai repede la locul de intalnire. Acolo era deja Izumi.

  -Si la tine a fost o clona Katsu?

  -Mda... Tu cum ti-ai dat seama?

  -Pai, am urmarit clona pana la o librarie plina cu manga... Mosul se oprise si statea pe loc... dupa cinci minute m-am saturat de asteptat si am mers la el. Din pacate era doar un balon legat cu o piatra si un costum de mos pe el.

  -Macar tu nu ai intrat in casa lui Inojin, am zis cu un zâmbet nevinovat si am început să râdem.  Dupa câteva secunde a aparut Ayato.

  -Deja sunteti aici?

  -Mda... Aveam clone, dar si tu ai venit. Cum ti-ai dat seama.

  -Urmaream clona. Mergea spre casa lui Keisuke-sensei... Dar m-am plictisit. Nu stiu daca era clona sau nu.

  -Sper sa fi fost o clona. Din departare am vazut doua siluete. Unul era imbracat in rosu iar celalalt era Yukio.

  -Bravo Yukio! Mi-am felicitat fratele și așteptăm nerăbdătoare să aflu cine e Moș Crăciun.

  -Mda. Avusem o clona dar dupa 1 minut dupa ce mi-am dat seama, am dat de adevaratul mos. Care nu e nimeni altul decat... Keisuke-sensei. I-a dat jos masca si caciula. Intradevar era Keisuke.

  -Hei copii, cred ca va prins bine urmaritul clonelor mele, spuse acesta cu un zambet de tamp pe chip.
                                *MelisaBercea*

    Mdah, nu am nicio scuză că am postat capitolul abia acum. Oricum, urmează un capitol special de revelion, care va fi în 2 părți. Sperăm că v-a plăcut! Pupici!