Sharingan : Blessing or Curse? (În Pauză)

Capitolul 8 : Coleg nou?

     
Poză cu Shingo :)

Yukio's Point Of View

   

   Ieri am primit un mesaj de la Gin-sensei, care ne cheamă azi la antrenament. Nu înțeleg... Credeam că am stabilit cu toții că vom lua o pauză după acel incident. Am nevoie de foarte mult timp ca să mă obișnuiesc cu ideea că draga mea Izumi nu mai este. E doar vina mea! Dacă nu aș m-aș fi luptat cu Akira pentru o sabie, dacă aș fi fost mai puternic, aș fi putut să o salvez și acum încă eram împreună! Deoarece eu am mintea libera doar când mă antrenez, m-am antrenat din greu în ultima vreme ca să nu mă mai gândesc la asta. Nici pe acasă nu am mai dat de câteva zile. Nu am energia psihică necesară să o privesc în ochi pe Katsumi, știind că nu am putut să îi salvez prietena. Mă simt oribil și îmi e așa de dor de Izumi! Nu voi mai iubi pe nimeni, niciodată! Izumi a fost prima mea iubire și va fi și ultima. Am avut chiar și dorința de a fii cu ea, recurgând la un act de sinucidere, dar mi-am dat seama că numai eu pot să mai apar cele câteva persoane pe care le iubesc. O să devin mult mai puternic ca să îmi pot atinge țelul! O să înnebunesc dacă mai văd pe cineva drag murind în fața mea! Simt cum ochii mi se umezesc din nou, așa că încerc să îmi golesc din nou mintea, antrenându-mă. În tot timpul în care am decis că echipa 3 va ține doliu pentru Izumi, eu mi-am antrenat mai mult puterile oculare, cu ajutorul bunicului Sasuke, mai ales că în sfârșit le-am descoperit și am vrut atât de mult să am Sharingan-ul. Dacă știam că ăsta este prețul pe care trebuie să îl plătesc pentru a avea această putere, atunci mai bine nu mă nășteam un Uchiha... Acum încep să înțeleg oamenii care zic că cei din acest clan sunt blestemați… cred că cel mai greu îmi va fi să dau ochii cu Takumi. Știu că el a iubit-o, poate chiar mai mult decât mine. Ea nu l-a văzut niciodată mai mult decât pe un prieten, dar asta cred că i-a fost de ajuns ca să fie fericit. El i-a fost alaturi mereu și se cunosc încă de când erau mici. Nici nu vreau să știu prin ce clipe trece el chiar in momentul acesta. Cred că are nevoie de un sprijin și eu aș putea să i-l ofer. A fost cel mai bun prieten al lui Izumi și, momentan, este colegul meu de echipă. Nu! Nu trebuie să gândesc așa! Eu urăsc oamenii! Sunt răi! In plus, el îmi aduce prea mult aminte de Izumi și devin trist doar când mă gândesc la asta. Îmi este așa de dor de ea! Ce n-aș da să o mai privesc măcar o dată în ochii săi albaștri, să îi mai mângâi o data pielea fina, să o sărut pe frunte și să îi spun că o iubesc. Nici măcar nu am avut șansa să îi spun asta! Credeam că să fii urât de ceilalți și să trăiești în singurătate este dureros, dar acum am descoperit că adevărata durere este rezultată în urma pierderii unei persoane dragi; din cauza asta, m-am hotărât că niciodată nu o să mai simt durere pentru moartea cuiva pe care îl iubesc! Trebuie să devin mult mai puternic, cu orice preț! Cu aceste gânduri în minte, am ajuns la locul în care trebuie să ne întâlnim. Gin-sensei era acolo, Takumi încă nu ajunsese. Am simțit prezența cuiva în zonă, așa că am dispărut înainte să mă vadă Gin-sensei să aflu cine ne spiona. Un băiat stătea ascuns într-un copac. Crezând că e un inamic, m-am repezit cu un kunai la gâtul lui, dar am oprit această acțiune când s-a întors spre mine, kunaiurile noastre ciocnindu-se și am văzut că poartă apărătoarea de frunte cu semnul Konohăi. M-am îndepărtat și l-am întrebat cine este.

 -  Uf, se pare că ești exact cum te-a descris sensei: inteligent și cu un bun simț al observării. Numele meu este Shingo și de astăzi voi face parte din echipa 3 ca înlocuitor al lui Izumi. Îmi pare rău pentru pierderea… dar nu mai apucă să își termine propoziția, căci îl iau de mână și îl duc în fața lui Gin-sensei. Pustiul ăsta vorbește nonsensuri. Aveam nevoie de niște explicații pe care doar el mi le putea oferi.

 -  Gin-sensei, te rog explică-mi și mie cine este acest tip și de ce spune că face parte din echipa 3!

   Gin-sensei Nu părea deloc surprins. S-a uitat la mine cu o privire impasibilă și mi-a zis: