Sharingan : Blessing or Curse? (În Pauză)

Capitolul 10 : "Mulțumesc"

       Katsumi's Point Of View

Mi-am luat hainele obișnuite și am mers jos la recepție. Ieșeam în sfârșit din spital! M-am asezat pe canapea, în sala de așteptare. Ayato a spus ca va veni cu mine pana acasă. Pe el îl asteptam.
Pe usa a intrat un bărbat. Keisuke-sensei s-a uitat la mine si a venit spre canapea.

-Mă bucur că ți-ai revenit! Săptămâna viitoare vreau sa ne antrenam. Va veni și Sasuke-san la antrenament ca sa te supravegheze. Vreau sa fii constienta ca ai descoperit o putere foarte mare, dar sa știi ca aceasta putere vine cu responsabilități! Trebuie sa ai mare grija și să nu o folosești prea mult, deoarece poți muri.

-Stiu asta deja, am spus eu, incrucisandu-mi bratele. Nu am nevoie de toate acestea. Vreau doar sa pot sa îmi controlez sharing-byakuganul si sa învăț câteva tehnici medicale.

-Katsumi... Naomi va fi ninja medical în echipa noastră...

-Stiu și asta. Vreau sa învăț, în caz ca nu va fi in preajma nici un ninja medical, eu voi putea sa ajut persoane. Nu va mai muri nimeni din cauza ca eu sunt prea slaba sa fac ceva! Moartea lui Izumi nu va fi degeaba! Moartea ei m-a ambiționat. Keisuke se uita uimit la mine si impresionat.

-A venit Ayato. Mai bine mergi la el.

M-am ridicat și am alergat la Ayato, sarindu-i în brate. L-am strans cat de tare am putut, iar el m-a sarutat pe frunte. M-a luat de mana si am ieșit din incinta spitalului. Lumina soarelui ma ametise, dar m-am sprijinit de Ayato.

-Poti merge singura? Sau te ajut?

-Nu. Ma descurc. Ce Ninja as fi dacă nu as fi în stare sa stau pe propriile picioare?

-Katsumi... Uni se chinuie sa fie Ninja, alții sunt destinați sa fie... Tu faci parte din a doua categorie.
În timp ce mergeam pe strada, toți oamenii ma salutau și îmi spuneau ca se bucura ca am ieșit din spital, dar puteam simti o urma de ura și putina tristețe în vocile lor. Eu le zâmbeam și treceam mai departe. La un moment dat am trecut pe lângă un bar în care l-am văzut pe Naomi impreuna cu Takumi și cu Ren Kuruma. Toata lumea ii zicea fata de foc, deoarece părul ei era rosu, ochii îi erau verzi ca smaralde,  era destul de micuta și slaba. Purta un tricou care ii lasa vizibil abdomenul și niște pantaloni negri trei-sfert sub care avea bandaje. Ar fi putut fi foarte frumoasa... daca nu ar fi avut acea cicatrice pe fata.

-Ayato, nu l-am văzut pe Naomi de cand m-am trezit. Hai sa îl salutam!

Am intrat in incinta barului si am mers direct la ei.

-Hei, Naomi-kun!

Acesta mi-a zambit, dar cand l-a vazut pe Ayato s-a incruntat. Cei doi s-or fi certat?

-Katsumi-chan! Ce ma bucur ca ai iesit din spital! O mai ti minte pe Ren? Erati prietene bune cand eram mici… Imi aminteam momentele cand aveam 7 ani si ieseam afara impreuna cu Ren. Obisnuiam sa ne petrecem timpul impreuna... Naomi o stie mai bine dacat altii, deoarece atunci incercam sa il evitam... Spuneam ca nu dorim sa stam cu baieti.

-Hei! Am auzit ce s-a intamplat cu echipele voastre si chiar imi pare rau pentru tot, puteam simti compasiunea in vocea lui Ren.  Vreau sa fiu alaturi de voi ca sa puteti trece rapid peste asta.
M-am uitat la ea. Zambea. Privirea mi-a cazut pe cicatricea ei... Nu am mai stat cu ea de la accident. Ma simteam vinovata. Ea a incercat sa vorbeasca cu mine, dar eu nu o bagam in seama. Naomi imi luase locul ca fiind prietenul ei. Intr-o zi imi spusese ca Ren crede ca, fiind mai populara, nu mai stau cu ea din cauza infatisarii ei, dar nu era deloc asa.In minte imi veneau acele clipe oribile…

Flashback

-Ren! Haide!

-Am ajuns... gata, spuse ea razand. Ce e cu atata graba?

-Fratele meu ne-a invitat sa ne jucam cu el si Ayato-kun in padure, sa mergem!

-Kat... Padurea e periculoasa... nu ar trebui…

-Vom fi bine. Stai clama...
M-a ascultar asa cum facea mereu si a venit cu mine in padure…

Cand am ajuns in poiana baietii nu erau acolo. Era doar un biletel cu un mesaj scris de Yukio: "A aflat matusa"

-Uh... Hai sa mergem. Mama a aflat ca baietii erau in padure.
Cand sa ne intoarcem am auzit un zgomot intr-un tufis si am crezut ca e un iepure.

-Hai sa il prindem! Am spus eu scotandu-mi un kunai.

-Kat... Poate fi periculos mai bine mergem…

-Da! Ca sa imi dovedesti ca ai curaj prinde tu iepurele! Ren facuse intocmai si se indreptase spre tufis dar acolo era defapt un caine destul de mare care sarise la ea. O muscase de picior o zgariase pe fata aproape scotandu-i ochiul. Am tipat si am aruncat cu un kunai spre animal dar nu il nemerisem. Norocul meu a fost ca acesta s-a speriat si am dus-o la spital. Nu fusese grav dar cicatricile au ramas acolo.

End flashback

M-am uitat in jos.

-Ayato, nu ma simt bine... Mai bine m-ai duce acasa! Baiatul se uita la mine suspicios, dar dupa m-a luat de mana, pornind pre usa. Puteam fi sigura ca l-am auzit pe Naomi pufnind. Ce patise si el? Dupa ce am ajuns destul de departe incat ei sa nu ne vada, ne-am oprit si Ayato se uita insistent la mine.

-Ce e?

-Nu te simti rau. Ce a fost aia?

-Eu doar... Nu am mai zis asta la nimeni, dar daca eu nu eram eu, Ren nu avea cicatricea aceea. Ayato devenise mai serios.

-Katsu-chan. Nu esti de vina! Acum hai! Daca o sa iasa din local, o sa vada ca ai mintit.

Cand am ajuns acasa era liniste. Mama nu era acasa, la fel si tata. Ai probabil era la academie. Am auzit pasii grabiti ai cuiva pe scari.

-Katsumi? Ai venit acasa? Yukio parea fericit sa ma vada, dar, cand ajunsese jos și mă văzuse împreună cu Ayato, avuse aceiasi reactie ca si Naomi.

-Tu ce cauti aici? Mai bine ai pleca din casa asta! Era furios, o puteam simti din tonul vocii sale.

-Yukio! Ce naiba te-a apucat? Ayato e mereu bine venit aici.
S-a uitat la mine surprins. A deschis gura ca sa zica ceva, dar a inchis-o la loc.

-Ai noroc ca nu vreau sa o supar pe ea! Dar daca ii faci vreun rau, iti jur ca te omor! A dat sa plece si cand a ajuns la usa, Ayato m-a luat in brate strans. M-a intors cu fata spre usa, tinand o mana peste umarul meu. Ayato m-a sarutat usor pe buze si dupa s-a uitat la Yukio.

-Nu am sa ii fac rau, Uchiha! Nu ii spusese pe nume... Yukio s-a enervat si a trantit usa.

-Ayato. Ce a fost asta? De ce se poarta toti asa cu tine?

-Nu am habar...

-Ayato, mi-am dat seama de ceva…

-Huh? S-a intamplat ceva?

-Asta a fost prima data cand m-ai saruta

-Hmm, mda... Cred ca asa e.

-Ayato. Voiam sa zic. Ti-a placut?

-Normal. Ce intrebare e asta?

-Nu stiu... Eu nu ma pot compara cu altele. Sunt fete mult mai frumoase si toate te plac pe tine. Eu... Eu... de ce m-ai ales pe mine?

-Katsu. Eu nu te plac pentru ca esti frumoasa. Tu esti frumoasa pentru ca te iubesc. Cuvintele lui imi atinsera inima.

-Multumes.

-Pentru ce imi multumesti?

-Pentru tot. Pentru ca ma iubesti. Pentru ca esti alaturi dd mine.

-Mereu! Mereu îți voi fi alaturi si mereu te voi iubi! Asta nu se va schimba, orice s-ar intampla in viata noastra.
                                 *MelisaBercea*

    Scuzați greșelile.