Băiatul cu Ochelari

Capitolul 4

Cele 2 ore de somn pe care am apucat să le dorm noaptea trecută nu mi-au fost de-ajuns. Am ajuns frântă și nici nu am apucat să mă schimb în pijamale. M-am trântit direct cu hainele incomode în pat și am adormit. Poate că ceilalți m-au sfătuit să nu merg azi la școală pentru că nu vom face mare lucru, dar eu nu vreau să pierd ceva.

Străbat încăperea și mă duc în camera de lângă, pentru a o întreba pe Sara daca vine sau nu la școală. Mormăitul ei pe care îl scoate când mă aude mă face să cred că nu are de gând să se trezească prea curând. Ridic din umeri și mă întorc în camera mea. Simt cum fiecare mușchi posibil mă doare, iar capul îmi bubuie în continuu. Nu cred că voi mai călca prea curând în vreo petrecere de genul.

Pășesc greoi în baia luminoasă și mă scufund în apa fierbinte din cadă. Simt cum încep să se roșească porțiuni ale pielii datorită temperaturii ridicate. Îmi spăl corpul cu un gel de duș exotic cu aromă de rodie, apoi îmi termin și restul treburilor din acea încăpere.

Ies după un timp din baie lăsând aburii să invadeze o mică parte din cameră. Mă așez apoi pe scaunul din fața oglinzii și încerc să repar puțin din ce a stricat lipsa somnului și toate cele ce s-au întâmplat.

Îmi acopăr cearcănele, apoi aplic un strat subțire de fond te ten pe întreaga față, iar la final mai adaug și puțin rimel. Nu arăt spectaculos, dar tot e mai bine decât înainte.

Mă îmbrac cu o pereche de blugi albaștri și un tricou negru, iar în picioare îmi iau o pereche de Vanși negri. Îmi așez micul ghiozdan în spate și ies pe ușă, lăsând-o să se trântească destul de tare în urma mea. Sper doar că nu am deranjat-o pe Sara.

Odată ce pășesc pe holul lung al campusului, îmi dau seama că am uitat un lucru important. Nu am mai mâncat ceva de mult timp, iar stomacul meu începe deja să scoată niște sunete ciudate. Sper să găsesc vreun magazin prin apropiere, pentru că nu cred că voi rezista până la prânz la cantină.

Ies afară din clădirea imensă și pășesc repede pe alee. Aerul proaspăt și răcoros de dimineață mă izbește din plin, având puterea de a mai alunga puțin din starea de oboseală pe care o simt.

Din fericire, nici nu trebuie să caut mult, căci chiar în fața mea se află o cafenea destul de drăguță. Odată ce pășesc înăuntru, un miros delicios de cafea îmi inundă nările, alimentând foamea din mine. Studiez puțin meniul ce se află deasupra dejghelei la care aștept, apoi îi spun vânzătoarei din fața mea. Îmi înmânează cu zâmbetul pe buze cafeaua și foietajul cu vișine, apoi mă întorc pentru a pleca. Nici nu mi-am dat seama că se află în spatele meu o altă persoană care așteaptă să comande doar când, din greșeală mă izbesc de corpul masiv. Mă scuz instinctiv dând mai apoi să plec, dar ochii mei îi întâlnesc pe cei ai persoanei din fața mea. De ce tot timpul trebuie să dau peste el?

Privirea lui este nesugestivă și nu exprimă cam nimic, ca de obicei. Rup contactul vizual dintre noi, dorind să îmi continui drumul, dar odată de fac primul pas, mâna lui o cuprinde pe a mea, făcându-mă să îl privesc din nou.

-Așteaptă puțin. îmi spune el pe un ton normal și calm.

Habar nu am de ce face asta sau de ce m-a rugat să îl aștept până când, probabil, își comandă și el o cafea. Nu îmi mai amintesc prea bine nici ce s-a întâmplat aseară. Îmi amintesc doar că eram în curtea din spate a lui Jayden, iar și el era acolo, dar apoi lucrurile sunt cam în ceață. Sper doar că nu am făcut ceva nebunesc.

-Haide. mă trezește el din tranșă făcându-mi semn să îl urmez.

Fac ce mi-a cerut și ieșim împreună din cafenea. Mergem din nou, destul de tăcuți pe drumul către școală.