Băiatul cu Ochelari

Capitolul 2

Nu am prea dormit noaptea trecută. O mulțime de emoții îmi străbăteau corpul, nelăsându-mă să închid un ochi. Teama pe care o simțeam datorită faptului că nu mă nu mă voi putea acomoda aici și că voi rămâne din nou o ratată care este exclusă din toate activitățile îmi dădea bătăi de cap. Adevărul e că, nici nu prea știu cum să socializez cu oameni. Sunt obișnuită să trec pe lângă ei, nespunând nimic, iar ei să se prefacă că nu mă odservă. Oricum, sper că aici voi ajunge să mă acomodez. Din câte am observat, Derry este destul de popular pe aici și asta mi-ar putea fi de ajutor. Din ce am văzut în unele filmele pentru adolescenți, mulți oameni vor să fie prieteni cu o rudă sau ceva a unei persoane populare. Dar, nu ar trebui să sar atât de repede la concluzii. Știu foarte bine faptul că viața reală nu este ca cea prezentată în filme. De cele mai multe ori, acolo vedem doar părțile frumoase ale vieții, dar în realitate nu este chiar așa.

Nu mai are rost să îmi fac tot felul de scenarii în minte. Cred că cel mai bine ar fi să las gândurile ce îmi invadează mintea și să dispară și să văd eu ce se va întâmpla în ziua care îmi stă în față.

Razele de soare îmi mângâie ușor pleoapele, anunțându-mă că trebuie să mă trezesc și să îmi încep prima zi de școală. Este ora 8:15, iar școala va începe astăzi doar de la 10:00. Mă mai întind puțin în pat apoi mă strecor în baia ce se află legată de camera mea și fac un duș. Las stropii fierbinți de apă să cadă pe pielea mea, înroșind-o.

Nu îmi pierd prea mult timp cu acest duș și ies din baia ce acum e plină de aburi. Deschid dulapul în căutarea unei ținute potrivite pentru această zi, dar nu mă pot hotărî ce să aleg.

-Neața! întră Sara în camera mea cu o mare energie.
Nu o cunosc foarte bine pe această fată, am avut ocazia să stăm împreună doar câteva minute, dar din ce îmi spune intuiția mea, cred că este de treabă. Pare foarte socială și mereu am văzut-o veselă. Mereu mi-au plăcut oamenii care găsesc câte un motiv de bucurie în orice.

-Te ajut? se oferă ea când mă vede că mă uit destul de gânditoare la dulapul deschis. Mă pricep destul de bine la haine, iar ție cred că ți-ar sta bine cu orice. contiună Sara.

-Poate ai altceva mai bun de făcut. Nu vreau să te rețin sau ceva.

Adevărul e că, mi-ar prinde bine niște ajutor din partea cuiva care se pricepe, dar nu vreau să o rețin.

-Stai liniștită! mă asigură ea și vine lângă mine. E plăcerea mea să ajut, mai ales când vine vorba de haine.
Bunătatea de care dă dovadă mă face să  confirm acea părere pe care am avut-o prima dată despre ea. Cred că voi ajunge să mă înțeleg destul de bine cu această fată.

Mă retrag puțin pentru a-i oferi acces total la toate hainele. Le scanează puțin, apoi îmi aruncă și mie câteva priviri, probabil pentru a-și putea imagina cum ar arăta o anunită ținută pe mine.

-Cred că am găsit ce căutam. se uită entuziasmată la mine. Ce părere ai? spune și îmi întinde un tricou roșu și o pereche de blugi skinny. Sigur arată super pe tine. Ai un corp de invidiat.

Remarca ei mă face să roșesc. Mă bucur să aud în sfârșit pe cineva spunând asta. Îi mulțumesc înapoindu-i zâmbetul și mă îndrept spre baie pentru a mă schimba. După nici un minut, ies și o găsesc pe Sara stând pe scaunul de la birou butonând telefonul, iar când mă vede, un zâmbet satisfăcut îi invadează fața.

-Arăți minunat! îmi reproșează ea fiind vizibil mulțumită de alegerea ei.

-Mulțumesc, dar de ce faci asta?