Cele cinci elemente : Răzbunarea lui Any//FINALIZAT I

Capitol VIII

Dimineață mă dau ușor jos din pat ,fără să o trezesc pe Denisa. Îmi fac un duș, și mă îmbrac în hainele mele de antrenament.  Nu m-am mai antrenat de mult, și s-au cam lăsat mușchii.
-Neața! îmi spune Arthur și intră în dojo.
-Neața! Ce e cu tine așa devreme aici?
-Aceeași întrebare pot să ți-o pun și eu ție.
-Am zis să mă mai antrenez.spun și dau cu pumnul într-un manechin
-Păi și eu. Auzi Eve,dar Any ,unde e?
-A murit!  spun și îmi dau mănușile jos
-Cum? Și eu de ce aflu acum?
-Ho,Hercule,tu au rănit-o,și a aflat că are cancer în fază terminală.
-Îmi pare rău!
-N-ai de ce? Nu ai zis că Tristan te-a pus?
-Ba da, dar tot îmi pare rău.
-Okey,bine! spun și îl bat pe spate și plec din dojo.
-Unde pleci?
-Departe de tine! țip din afara dojo - ului..
Poate am fost prea dură, dar era sora mea, și a atins o coardă sensibilă, și eu urăsc când cineva mă vede că plâng, mă face slabă.
Înainte ca tata să moară, .i-a spus că atunci când plângi lumea te privește cu milă, și mila te face să creadă că ești slab. Și eu nu sunt așa. Cred că vă întrebați ce e cu Any. Păi Any era sora mea mai mare. Ea era una dintre greșiți. Era împreună cu Alan,și de aici a pornit și războiul dintre noi.
Arthur o plăcea pe Any,chiar dacă era împreună cu mine. Când auzit că se vor logodi, a luat-o complet razna. A bătut-o și pe Any,dar și pe Alan.
Any ,după 2 săptămâni de stat la pat,am aflat că are cancer, așa a murit. Chiar dacă era greșită, era sora mea.
  Mă duc în camera mea,și o văd pe Denisa, stând în pat,și citind o carte.
-Evelina?
-Mm?.
-Voi ce sunteți? mă întreabă ea,și eu scap paharul ce îl luasem cu apă,ea tresărind.
-Ce întrebare e asta? Oamnei ,nu se vede? o întreb dur.
-Scuze! spune și își șterge lacrima care începuse să de prelingă ușor pe obrazul ei.
-Nu ai de ce să plângi! Hai ,hai să mâncăm, okey?
-Bine! spune și se ridică din pat.
-Dar tu unde stai? o întreb când ne așezăm la masă
-În partea cealaltă a păduri. Îmi e dor de mami și de tati,și de sora mea.
-Îmi pare rău,dar fii tare,niciodată să nu te lași bătută. Ești puternică.  Oamnei se nasc,trăiesc și mor. Așa e viața.  Poate nu înțelegi ce spun, dar când o să crești o să vezi.
-Mersi.  Dar eu ce fac după?
-Păi ce să faci?
-Unde mă duc,că eu la orfelinat nu vreau. ?
-Nu a zis nimeni de orfelinat, o să... stai aici cu mine,da?
-Da ,mulțumesc.
După mâncăm, mă îmbrac într-o pereche de pantaloni de  trening gri ,și un tricou simplu alb.
Mă duc afară și mă plimb prin parc.
Nu știu ce să fac... e greu să fi elementul de bază . Tu îi ghidezi pe toți, și toți se așteaptă să fie ghidați de tine.
Mă plimb și Dintr-o dată aud niște pași în spatele meu.  Sunt luată în sus de cineva, și tot ce apuc să fac e să îl înjur pr ăsta care mă "fură".
-Tu nenorocit ordinar, traficant de frumuseți așa rare ca mine, dă-mi drumul,că te bat rău!

-