Cele cinci elemente : Răzbunarea lui Any//FINALIZAT I

Capitolul 22

Gata! Trebuie să îmi calc pe orgoliu și să vorbesc cu el. Să fac pace.
De când m-am trezit , cam pe la 8, și până acum mă tot cert cu Brian ,Eda ,Brianna și Arthur.
Brianna și Eda țin cu mine , sa mergem să vorbim cu el , sa facem pace.  Dar încăpățânați ăştia doi, nu. Brian spune că dacă îl vede ,îl omoară pe loc. Și Arthur , spune că e prea periculos. Poate ne întinde o capcană. Poate are dreptate , dar trebuie o data și odată să termin cu ce am început. Și să mă răzbun . Ăsta e momentul. Ei știu și cum!
-Bă! Gata! Știu cum să facem să nu ne mai certăm ca niște proști ce suntem. Deci facem în felul următor. Ne ducem la el și....

*

După ce am vorbit cu ei, și mă mir că au fost de acord ,trebuie să ne pregătim. Slavă Domnului că  Nina, nu a vrut cheia de la camera de jos. Acum suntem la fosta mea casă , ca să îmi iau echipamentul.
-Bună Nina,scuze că te deranjez ,dar am mare nevoie să mă duc jos!
-Bună ! Sigur,doar e casa ta.
-Mersi.
O iau la fugă cu nebunii după mine, și intru jos.  În acea camera ,sunt armele mele, și tot ce ține pentru marea înfruntare.
-Wow! spune Eda și Brian.
-Da bine, hai înarmarea. Avem treabă.
Toți s-au pus pe treabă. Eu m-am îmbrăcat în costumul meu de misiuni.Acela fiind negru și mulat pe corp. Și îmi iau pistolul meu roșu ca sângele. Ceilalți îi văd gata, așa că plecăm la drum!

După două ore de mers , am ajuns la poartă dintre tărâme .
-Bună ziua! Cu ce vânt pe la noi? ne întreabă regele dragon.
-Bună ziua! Am vrea să vorbim ceva cu dumneavoastră .
-Desigur ,spuneți.
-Păi , cred ca v-am spus data trecută despre războiul cu Alan.
-Da! Acela e cel mai mare război, se vorbește prin toate tărâmele despre el.
-Păi,  trebuie să vină acum. Și am avea nevoie de ajutor.
-Noi vă ajutăm. Ai toată armata de dragoni la dispoziție.
-Mulțumim.
-Evelina?!
Când aud o voce așa de cunoscută, mă întorc repede. Nu îmi vine să cred...
-Chris?
-Da eu! Doamne ce mult mi-ai lipsit. spune și mă ia în brațe. Îl văd pe Arthur cum se tensionează și mă despart din îmbrățișare .
-Ce cauți aici ?îl întreb.
- Am avut treabă,  pe aici prin zonă. Nu îmi vine să cred că te întâlnesc.
-Nici mie!
-Mi-ai lipsit micuțo!  spune și mă pupă pe obraz. Arthur vrea să intervină ,dar îl oprește Brian.
Chris sau Christian , a fost profesorul meu de sport. E cu trei ani mai mare ca mine. A venit în ultimul meu an din liceu. Cu el m-am înțeles cel mai bine. Eram prieteni la liceu ,dar și în timpul liber. Nu pot spune,că nu îmi plăcea. Arăta și arată bine. Cu mușchi și toate cele. E un burlac ,și are vârstă de 28 de ani. Oare are copii? Nu cred, el mereu zicea că de la 35 în sus. Zicea că are timp. Chiar mi-a lipsit.
Și am uitat să vă spun un mic detaliu. Știu, sunt cam uitucă în ultimul timp. Arthur e sufletul meu pereche! Yaay. Puteți observa sarcasmul ,nu?
-Tu ce faci pe aici? mă scoate din gânduri Chris.
-Treabă. Nu cred că te interesează. Spune Arthur.
-Și tu ești?
-Sufletul pereche al Evelinei. spune și eu roșesc instantaneu.
-Okey,nu mă interesează! spune Chris.
-Cred că ști de războiul dintre noi și Alan. Am venit pentru ajutor.
-Aa, am auzit de el. Dar nu trebuia să îl ai peste o săptămână? De ce așa de repede?
-Niște mici probleme au făcut ca războiul să vină mai repede.
-Înțeleg.  Dacă vrei te ajut.
-Nu avem nevoie se ajutorul tău. spune Arthur și Eda în același timp.
-Ba da avem Arthur ! Îi spun eu.
-Bine,dacă e mă anunți.  Cred că cineva nu mă prea place. Îmi spune Chris și ultima propoziție mai în șoaptă și mă sărută le obraz.