Cele cinci elemente : Răzbunarea lui Any//FINALIZAT I

Epilog

Ce faci când ești între ciocan și nicovală? Ce faci când viața te aduce să te înfrunți cu soarta ? Când totul e distrus, când nimic nu se mai poate face , CE FACI? Întrebarea asta mi-a cam dat bătăi de cap. Nu pot înțelege , de ce? De ce ? De ce el? De ce acum? Prea multe de ce - uri! Se zice că dacă vrei să treci puntea ,trebuie să te faci frate cu dracu. Ehh , sunt soția lui. Sunt obișnuită. Dar ce faci când toată lumea se distruge și tu dacă nu alegi corect, o distrugi DEFINITIV. Sunt două șanse. Tu sau dracu! Trebuie să alegi acum .
Întrebarea bombă nici nu a venit. Dar uite-o , CE FACI CÂND UN CEL MAI BUN PRIETEN,ABEA REGĂSIT, STĂ CU PISTOLUL LA CAPUL TĂU. Și complotează cu Lucifer, împotriva ta!
Acum pot decât să stau , să mă uit la prietenii mei, care în momentul de față sunt neputincioși, și să zâmbesc ca dementa, în fața lui.
-Ce e așa amuzant , de zâmbești? Mă întreabă EL serios.
-Fața ta! răspunsul meu e unul sigur ai cu precizie spus.
-Tu vrei să mori mai repede ,și nu ști cum să o zici? mă întreabă și încarcă pistolul.
-Dacă erai șmecher , cum te crezi, și nu un laș ce arăți, acum ne luptam corp la corp. Nu să mă legi se un stâlp nenorocit.
-Păi ,DRĂGUȚĂ, te leg că tu ești mai nebună ,și în loc să lupți corect, scoți magia. Și nu ar fii corect.
-Dar dacă mă legi, e corect?
-Hă! După ce că pot să te omor ,mai punem și condiții ,domn'şoară?
-Patetic! răspund eu în șoaptă.
-Băieți ,veniți puțin afară, și după începe distracția .
După ce îl văd că iese, scot lama ce o aveam în mână, strânsă, începuse să îmi curgă și sânge, atât de tare am strâns-o. Îmi tai sfoara cu care sunt legată . Și ușor , mă apropii de prieteni mei.
-Hei sunteți bine?
-Da ,vrem să dăm o petrecere în bichini, vrei să vii?Îmi spune Eda, și îmi dau ochii peste cap.
Îi dezleg și pe ei și îi pun să formeze un cerc în jurul meu. Ei fac asta fără să comenteze. Invoc o vrajă învățată de la Anelisse, și fiecare dintre ei au puterile înapoi.
-Hai să plecăm de aici. spune Arthur.
Văd cum ușa se deschide, aud o împușcătură, mă uit la prietenii mei să văd cine e împușcat, dar ei se uita la mine. Îmi cobor privirea și în jurul inimii mele era o gaură de glonț, și mult sânge. Dintr-o dată mă i-a amețeala, cad în genunchi și îmi duc mână pe inimă .
-Nuuuu! Aud țipătul Briannei.
Gata ? Ăsta îmi e sfârșitul? Așa se termină totul ? Cu un glonț în inimă? Măcar din toată treaba asta îmi iese și mie ceva. Îmi revăd familia. Dar familia de aici când o să o revăd?
Când eram în liceu mulți profesori mă considerau o ciudată, de asemenea și colegii, dar am avut un profesor , cu 3 ani mai mare decât mine. Care m-a întrebat ....

*Flashback*
-Auzi Evelina?
-Din 95'.
-Foarte amuzant.
-Ce este domn profesor?
-Ție, îți e frică de moarte!?
-Nu am pus problema , dar nu, nu îmi e frică. Toată lumea moare o dată si o dată. De ce?
-Întrebam!
*End flashback*
Niciodată nu Mi-am închipuit că el e cel care îmi v-a aduce moartea. Că el și un glonț nenorocit. Dacă vă întrebați ce simt. Păi, nu simt nimic. Dar simt că sunt libera , că cea mai mare piatră de pe inima fost zdrobită și aruncată în abis. Și eu odată cu ea. Văd mult roșu, în cazul meu,din cauza împușcături. Și apoi o mare de întuneric. Aud tot ce se întâmplă în jurul meu, dar nu pot vedea sau să mă mișc cumva. Nu pot să fac nimic . Doar plutesc . Plutesc pe nicăieri.
E vremea în care totul a devenit nimic, și nimicul tot!...

Încerc ,încerc să dau un semn că sunt bine, că nu am nimic. Aud sunete de bătaie , incantațiile Edanei și Briannei și sunetul focului arzând cu ardoare.
Mi-e frică.  Nu de moarte,mi-e frică să nu piardă ei lupta. Dacă aș putea face ceva. Să îi ajut cu puțin. Unde e îngerul ăla când ai nevoie de el? Unde e nemurirea de element? Unde el toată puterea ce se zbătea să iasă la suprafață? Unde sunt eu?

Multe întrebări,  fără răspuns...

-Eve! Evelina! Te rog,  rezistă, da? Rezistă,  o să te scot de aici! aud o voce a dracului de familială.
Nu-mi spune... Oo,nu! Nu îmi vine să cred că Lucifer mă ajuta, în cazul meu , Alan.
Simt cum sunt ridicată de la sol și luată în mare viteză spre ieșire, cred...

După timp în care am fost cărată simt cum sunt lăsată jos , pe un pat de metal.

Aud mai multe voci, șoapte și țipete.  Nu din nou.
Cad în gol, și am o presimțirea că marea asta de întuneric se va termina. De ce? Păi cu cât cad mai mult cu atât văd o lumină albă.  Când văd că întunericul se termină,  mă panichez . Când cad în marea de alb țip și totul devine clar.

Îl văd pe Alan lângă mine și mai multe preotese. Mă uit speriată la el și după la locul unde m fost împușcată. Gaura e încă acolo, dar sunt în viață.

-Înainte să întrebi sau să îmi sari în cap. Te-am înviat din morți și chestia aia o să treacă cu timpul. Acum trebuie doar să te lupți cu Christian.

-Ia stai!  Când un element reînvie alt element își transferă puterile celui înviat.

-Da, în fine! Își dă ochi peste cap și mă trage jos de pe masă. Ai o luptă de câștigat.

Am ieșit afară din acea încăpere și am simțit puterea și elementul meu sbătundu-se .Am decis ca de data asta să le las să mă domine ele pe mine nu eu pe ele.

Dau buzna în cameră în care "am murit" și ținta mea era Christian. Îl văd cum o strânge pe Edana de gât,  ea încercând să îi de'a în cap cu o tigaie. O tigaie?  Pe bune? De unde a scos-o?
În fine...

Îl iau pe la spate și îl trântesc de perete , îl ridic cu elementul vânt și îl dau de "ajutoarele" lui. Toate căzând în perete. Cu puterea metalului îi sufoc până mor. Când nu mai mișcă,  mă transform în normal și mă duc la Christian.

-Jegule! Spun și iau pistolul .
-Vine după tine! Spune și atunci îl împușc în cap. Dar atâta ura îi purtam , în cât îl mai împușc până nu mai am gloanțe.
Cad în genunchi lângă el , plângând  .

Nu,nu îmi vine să cred! Am terminat! Am terminat lupta! L-am ucis pe dușmanul care mi-a făcut atât rău .

-Evelina! spun prietenii mei și cad toți în genunchi lângă mine.
Ne luăm în brațe și plângem toți.
Eu am un glonț în inimă,  Edana e vânătă su lovită la picior, Brianna și Brian au amândoi mână roșie de la sânge și Arthur are un glonț în picior.

-Am terminat! S-a terminat !
-Gata! Trebuie să trecem peste! Am învins .
-Da! Și suntem toți bine.
-Alan? Unde e Alan?
-Jegul ăla ? A fugit.
-Ce? Unde? Trebuie să îi mulțumesc.
-Pentru ce?
- M-a salvat! Ne-a salvat!
-Serios?
-Da. Nu el era răul , el era! Spun și arăt spre Christian.

****

-Edana! La masă! 
-Acum, acum!

În sfârșit!  În sfârșit putem sta liniștiți! Acum suntem toți la masă,  afară pe terasă.  A trecut o săptămână de la bătălie. De când suntem liniștiți.

-Haa!  Evelina spune rugăciunea!  Ea a luat prima furculița în mână.
-Okey! Mulțumim Doamne că suntem în viață!  Că suntem împreună,  că ne-ai ținut împreună pe toți,  și am trecut cu bine peste bătălie. Mulțumim că am dat pagina cu bine și nu am rupt-o. Mulțumesc că am o familie mare și frumoasă pe care o iubesc. Că suntem toți la această masă. Mulțumesc! Amin.

-Amin! Spun ei și ne punem jos la masă.

Am cea mai frumoasă familie. Dar ce credeți că s-a terminat? Mai vedem noi.

●●●●●●●
DOAMNE AM TERMINAT ACEASTĂ CARTE CU BINE.

MULȚUMESC CĂ MI-AȚI FOST ALĂTURI ! MULȚUMESC CĂ AM TERMINAT CARTEA CU VOI! MULȚUMESC CĂ EXISTAȚI!  MULȚUMESC!  VĂ IUBESC♡♡♡♡