1. ✉

148 12 1
                                    

  Un zgomot mai puțin plăcut m-a făcut să mă trezesc. Se pare că e luni, iar alarma nu întârzie să sune. ''Ce bine o noua zi de școală'' zic ironic ridicându-mă încet din pat. M-am îmbrăcat repede, și am mers în bucătărie unde masa era deja pregătită.
-Neața, Olly(Olivia)... mă adresez bucătăresei.
-Bună dimineața domnule Erskine!
-Doar Edwin. Ți-am spus de sute de ori, spune-mi doar Edwin!Nu-mi place atenția asta.
-Cum dorești.. m-am uitat insistent la femeia învârtă ca nu cumva să-mi răspundă din nou cu domnule, Edwin... continuă ea. Și se pare că a înțeles.
-Au plecat deja?
-Au plecat în zori, dar cu siguranță se vor întoarce sper seară. Nu-ți face griji pentru ei.
-Îmi fac pentru mine.
La scurt timp a pleca și Olly din bucătărie lăsându-mă singur. Nu-mi place să mănânc singur cu toate că sunt obișnuit. Părinții mereu sunt plecați cu treburile lor '' extrem '' de importante, iar eu am fost nevoit să mă obișnuiesc. Casa rămânând aproape pustie mai mereu.
După terminarea micului dejun, am mers din nou la etaj, pentru a-mi lua ghiozdanul.
Cu toate că am propria mașină, azi prefer să merg la școală cu autobuzul.
Nu am urcat bine în autobuz școlar că critice apar. Mereu aper.
-Ți s-a stricat mașina? Sau cum se face că vi cu autobuzul? Tati nu ți-a mai dat bani de motorină? spune Luke, iar restul încep să râdă. '' Domnule șofer deschideți ușa ca să între gluma'' dar desigur nu am comandat la afirmația lui. Nu caut ceartă. Plus că nu merită atenția mea.
Când am ajuns în fața școlii, am așteptat că elevi să coboare. Nu-mi place să mă împing, așa că am aștept până la final.
-Mulțumesc de drum Nemo, îi spun șoferului care pe urma mi-a zâmbit.
Am coborât din autobuz și m-am îndreptat sper ora de engleză. Ador ora asta. Coridorul era plin. Cu greu îmi făceam loc prin mulțime de adolescenți, și cu mai multă greutate încercăm să ajung la dulapul meu, pentru a-mi lua manual de engleză.
-Edwin! am auzit o voce familiară venind din spatele meu. M-am întors și l-am remarcat pe Dylan.
-Ce faci frate? zic și dau mâna cu el ca semn de salut.
-Auzi ce a spus antrenorul despre viitorul meci. A spus că dacă reușim să-i batem pe cei de la liceul Woodville ne calificam la naționale.
-Mult succes cu asta! mereu am văzut fotbalul ca un simplu joc. Și niciodată nu ma interesat dacă câștigăm sau pierdem. Scopul fiind a te distra.
-Bine Edwin ne vedem la antrenament. Te las că întârziu la  spaniolă..

Draga, TU... semnat, EA... Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum