Draga, TU... semnat, EA...

7. ✉

   Zilele au trecut, fără a mai primi vreun semn de la persoana anonimă.Poate s-a plictisit să-mi tot scrie, văzând că nu are nici un rezultat, iar eu niciun interes pentru scrisorile sale.

 Azi urmează prima zi de şcoală.Sper să trec neobservat.Nu vreu să mă observe nimeni.Nu din prima zi.M-am săturat să fiu mereu copilul cel nou. De fiecare dată când ajung în noua clasă profesorul mă ridică în picioare.Apoi mă roagă să spun câte ceva despre mine.Şi nu sunt prea multe de spus.

 Mi-am luat ghiozdanul cu două caiete.Nu ştiu orarul, şi nici nu m-am interesat, chiar dacă mama a insistat de câteva ori.

-Edwin, grăbeşte-te! strigă tata de jos.Aseară l-am rugat să mă ducă el până în faţa liceului.Nu vreu să dau impresia unui răsfăţat-arogant.Aşa că o să mergem cu veche maşină a tatei.

* * *

-Bine, ne vedem acasă!

-Ai cu ce să vi, sau să trimit pe cineva după tine?

-Mă descurc!O să iau autobuzul, sau voi merge pe jos.

Am iesit din maşină şi m-am îndreptat spre liceu.

 Pentru câteva secunde m-am oprit din mers, şi am admirat şcoala. Era cu mult mai diferită decât restul. În comparaţie cu ultimul meu liceu, aceasta era mai.. verde. Si nu mă refer la faţada şcolii, ci la curtea acesteia. Iarba cuprindea întreaga curte, copaci erau pretudindeni, iar flori deasemenea. În funcţie de mărime, e medie. Am învătat şi în şcoli mai mari, şi în şcoli mai mici. Am studiat peste tot. Desigur cu excepţia câtorva. Am păşit cu încredere pe coridorul plin.Era 8:55 a.m. şi cursurile urmau să înceapă. Pentru un adoleşcent normal, prima zi de liceu la o şcoală nouă ar însemna o teroare. Multe emoţi, furnicături prin tot corpul, transpirearea palmelor..Dar pentru mine nu. M-am obişnuit să fac faţă. Având în vedere că ne mutăm des, trebuie să mă descurc. M-am obişnuit cu criticile, şi şoaptele de după dulap din pauze.

''Cine e?''

''E nou?Sau e prima dată când îl observ?''

Se pare că nu am noroc azi. Vociile elevilor răsunau pe coridor.

Mă uitam în stânga şi drapta, şi toate privirile erau asupra mea.''Nu-mi da-ţi importanţă!Sunt doar în trecere.''Am zâmbit fiecărei persoane care se uita insistent la mine.Ce altceva puteam face?Doar nu o să-i pocnesc pe toţi-'' Nu vă mai uitaţi! V-am dat eu voie?'' replica asta am auzit-o într-un film, dar n-o voi folosi prea curând.Trebuie să las o impresie bună.

Am ajuns în faţa dulapului meu cu numărul 24. Cărţile erau deja aranjate, iar orarul lipit de uşa dulapului în interior.Am deslipit uşor fila.''Perfect!Chiar aveam chef de mate'' zic ironic şi trântesc dulapul.

Iar acum trebuie să mă îndret spre sala 114.Mă întreb, oare câte săli are liceul ăsta?. ''Sala 114 aici erai.''

Am deschis brusc uşa, pregătit să mă aflu din nou sub priviirile temporalilor mei colegi.

-Sala 114?Am intrat bine? mă adresez profesorului care era deja în clasă, şi-şi preda lecţia.Am întârziat din prima zi.Ce mai impresie bună am făcut.

-Aşa scrie pe uşă! răspunde ignorant, Tu trebuie să fi elevul nou, nu?Domunul Edwardin Erskine? spune citind un pileţel de pe catedră.

-Edwin!

-Tot una!

Mi-am dat ochi peste cap, şi am răspuns cu aceiaşi aroganţă, pe care a avut-o profesorul faţă de mine.

-Şi matematica e asemena cu muzica, amândouă încep cu ''m'', doar că muzica e mai distractivă, Apoi m-am aşezat în a patra bancă, fiind singurul loc rămas liber.