Draga, TU... semnat, EA...

5. ✉

Se pare că până luni nu voi avea niciun fel de contact cu liceul.Voi sta acasă restul zilelor rămase şi voi medita asupra situaţiei.Aşi prefera să-mi redecorez camera, dar ar fi în zadar, pentru că va urma încurând o nouă mutare.

Am coborât la parter unde ca de obicei, părinţi mei lipseau de la micul dejun.Se pare că continuă să-şi investească timpul în munca lor.Când eram mai mic şi locuiam aici în Greanfull, iar părinţi mei plecau la muncă, eu aveam obiceiul să mă întâlnesc cu Will şi mergeam împreună la lacul din apropiere.Era foarte amuzant.Până într-o zi când tatei i-a venit poasta ideie să ne mutăm la NY.A urmat o despărţire grea, dar în scurt timp mi-a treut dorul de casă, şi am învăţat să accept situaţia.Cât despre Will..nu am mai păstrat niciun fel de legătură, şi sincer, nici nu mai vreu să am vreo treabă cu el.Cea fost a fost.

-Olly..Am să ies puţin prin zonă, în caz că părinţi mei ajung înaintea mea acasă, spunele că am ieşit puţin la aer.

-Distracţie plăcută, domn..Edwin! mă bucur că s-a oprit la timp.Urăsc când oameni mă tratează ca pe un domn, când defapt nu sunt.

-Mă îndoiesc că voi avea parte! spun mai mult în şoaptă.

La început am avut de gând să merg la lacul din copilărie, dar mi-ar fi trezit prea multe amintiri.Iar în momentul ăsta nu am nevoie de ele.

M-am plimbat pe străduţă, încercând să desluşesc anumite lucruri.Ca de exemplu:

''Cine stă acum în casa asta?''

''Ce s-a întâmplat cu familia Smith?''-care stătea în apropierea noastra.Era o casă mare în care locuiau doi pesionari, soţ şi soţie.Dar acum nici urmă de ei.Casa arată groaznic, asemănătoare cu una din fileme horror.Sper că s-o fi mutat.Nu vreu să cred că au decedat, având în vedere că erau foarte de treabă şi mereu îmi ofereau prăjituri şi limonadă.Uneori treceam pe acolo doar pentru asta.

Am continuat să merg şi aveam ciudata impresie că m-am rătăcit.Nu mai recunoşteam nimic.Totul părea nou pentru mine.Se pare că multe se pot schimba în 9 ani.

-Domnişorule Erskine! se pare că de la domn s-a trecut la domnişor.''Cât va mai dura asta?''.M-am întors şi am remarcat că vocea venea de după gardul din curtea unuia dintre vecini.

-Am auzit despre mutarea voastră!Am vrut să trec ieri pe la voi să vă salut, dar sunt sigur că aţi fost ocupaţi.

-Am fost obosiţi de la călătorie! răspund sec

-Probabil nu mă mai recunoşti!?

-Ce-i drep nu mai recunos nimic!Multe s-au schimat.

-Sunt Jhon! zice şi-şi întinde pâna peste gard pentru a face cunoşcinţă.

-Tot nu vă cunosc!Îmi pare rău!

-Nu te condamn!Erai un puşti când te urcai în cireşul din curte.

Acum mi-am amintint.Iubeam să mă urc acolo, şi nu doar pentru cireşele delicioase, ci pentru priveliştea fermecătore.Mă jucam de a exploratorul.

-Aaa, da!Cum aşi putea să uit vara în care am căzut din el.Asta a fost în ultima vară petrecută aici, am făcut o entorsă de la căzătură, Soţia ce mai face?

-E bine, a ieşit la cumbărături cu Daniel!

Daniel, era o fată cu 4 ani mai mare ca mine, dar ne-am înţeles bine. Uneori făcea pe diva cartierului, şi reuşea să câstige respectul tuturor copiilor.

-Mi-a părut bine de cunoscinţă!Dacă nu vă supăraţi domnule Hittlr, am să plec!

-Te rog, spune-mi Jhon!

Olly îmi spunea mereu că pentru un domn ca mine sunt importante manierele.Iar oameni te vor judeca dupa vorbe şi caracter, nu după cum arăţi sau te îmbraci.Aşa că am învăţat să fiu politicos, indiferent de clasa socilă.

Spre seară, am pornit spre casă.Părinţi mei sunt cu siguranţă acasă şi probabil mă aşteaptă.

Am vreu să intru în casă, dar am remarcat că cutia poştală era deschisă.M-am apropiat mai mult.Era o scrioare.''Cine a trimis-o?Puţini ştiu de venirea noastră.''Am luat-o încet, iar pe ea scria numele meu.''Ciudat, poate a greşit adresa, şi pe strada asta se mai află un Edwin''.M-am uitat în jur, poate cel care a pus-o mai e încă prin preaşmă.Dar nu e nimeni.Casa noastră e aşezată pe un mic deal, destul de departe de restul caselor, şi peste tot sunt copaci, ca şi cum casa noastră ar fi aşezată într-o pădure.Deci cine a pus-o ori a făcut-o intenţionat, ori a greşit adresa.

Am intrat în casă cu scrisoare în mână.M-am descălţat la uşă, şi mi-am pus geacă pe cuier.

-Olly!Olly..am strigat-o de două ori, şi a apărut.

-Vă ajut cu ceva?

-Nu şti de unde e scrisoarea asta?Sau cine a pus-o? i-am intins-o, iar ea a zâmbit discret.

-Se pare că este pentru dumneavoastră, domnule Edwin!

-Şi nu ai văzut nimic suspect azi prin curte?

-Nu domnule, deschide-o poate s-a semnat.

-Nu sunt deloc curios, am lăsat scrisoarea pe păsuţa de lângă cuier, şi am mers în bucătărie unde mă aşteptau ai mei.

M-am aşezt lângă tata, care sorbea din cafeaua lui cu spumă de lapte.

-E cam tărziu pentru o cafea, nu crezi? îl întreb în timp ce-mi puneam în farfurie garnitura pentru friptură.

-Am un proiect de terminat pentru mâine, şi voi sta până tărziu.Ştii că nu-mi place să întărziu cu munca.

-Ştiu..!Doar îi acorzi atâta timp..

-Dar tu exploratorule?Cum a fost ziua ta? mă întreabă mama punându-şi curioasă ambele mâini pe masă.

-M-am plimbat, atât.

-Toată ziua te-ai plimbat?

-Ce altceva mai bun puteam face? îi răspund tot printr-o întrebare.

-Păi nu ştiu, poate te-ai întâlnit cu vrun prieten

-Nu am prieteni aici. În copilărie nu eram prea sociabil, plus că au mai trecut 9 ani de atunci.Sunt sigur că nu mă mai recunoaşte nimeni.

-Ce mai face Will? mă întreabă tata

-Habar n-am!Nu am ţinut legătura.

-Ar trebui să-l cauţi, dacă nu cumva te-a căutat el înainte!

-Am găsit o scrisoare în cutia poştală.

-Şi ce scria?

-Nu am deschis-o!Nu am vreun interes pentru ea.

-Poate a lăsat-o Will.

-Mă îndoiesc...