Draga, TU... semnat, EA...

11. ✉

După noaptea de aseară îmi trebuie măcat trei zile ca să mă refac. Aşi putea face multe într-o sâmbătă, să ies cu prieteni , să fac jogging sau să merg din nou la vreo petrecere, dar există o problemă: afară plouă cu găleata.Ahh, da, am uitat. Nici în San Francisco nu mai sunt, deci se anuţă o zi extrem de plictisitoare.

-Olly! Mai plouă afară! strig eu din capătul scăriilor sprijinit de balustradă, citind plictisit titlul unei cărţi. Când telefonul casei sună, iar Olly ridică receptorul.

Am reuşit să înteleg parţial câteva cuvinte rostite de către Olly cât timp citeam primele rânduri.

- Domnişorule Edwin, am primit un telefon de la tatele tău, şi te roagă să vi de urgenţă la companie.

Am închis cartea, m-am ridicat de pe jos, şi am coborât lent scările, gândindu-mă că afară plouă iar eu trebuie să fac sacrificiul suprem şi să ies afară. Olly mi-a întins o umbrelă dar a refuzat-o cu pretextul că maşina e aproape.

Am ieşit în grabă că să nu mă ude prea tare şi am intrat în maşină. Iar când am ajuns în faţa companiei am parcat maşina într-o parcare interioară de la subsolul clădirii şi am luat liftul spre biroul tatei. Când am ajuns pe un coridor lung, cu un covor crem care duce spre o sală mare- sala de conferinţe. Dar eu nu trebuia s-o i-au întra -colo şi spre un alt coridor, care avea pereţii din sticlă şi uşile de-asemenea. Ajuns în faţa uşii am ciocănit de două ori şi am intrat. Sunt chiar curios să aflu ce se petrece.

-M-ai chemat? zic închizând uşa în urma mea. Figura feţei tatei era una sobră, mă privea cu autoritate.

-Ce-i cu ţinuta asta, Edwin? când am realizat cum eram îmbrăcat mi-am dat o palmă peste frunte, înjurând în gând, Edwin? Eşti într-o instituţie, nu într-o cârciumă! Unde ţi-e prestanţa? Trening? Nu puteai pune şi tu pe tine un sacou, o cămaşă?

- Îmi pare rău tată, nu am realizat cu ce sunt îmbrăcat când am ieşit din casă.

-Acum stai jos! zice el cu aceiaşi autoritate.M-am aşezat în faţa lui, pe unul dintre cele două scaune aşezate în faţa biroului. Îşi dă ochelarii jos, punându-i cu grijă pe birou şi privindu-mă atent, pret de câteva secunde. Tata e un om bun cu toate că mai tot timpul este plecat. Este extrem de autoritar cu membrii companiei cu angajaţii casei şi mai ales cu mine. Vrea mereu să aibă totul sub control. Să fie lider. Nu suportă aroganţa, şi mai ales lipsa de respect. Se înfurie ca un taur dacă întârzi 3 minute. Are fixurile lui. Nimeni nu-i perfect.

-Şi acum Edwin spune-mi, ce s-a întâmblat aseară?

Am uitat să specific că ştie tot. Absolut tot. Nu-i scapă nimic, şi de-aceea încerc să fac tot posibilul să nu-l mint. Încerc.

-Aseară? Nimic! răspund dând negativ din cap.

-Nu mă minţi! Cum e posibil una ca asta? Să te baţi? Din nou? Pacă am discutat pe subiectul acesta. Îmi pătezi onoarea! Ştii cât de jenant e să primeşti telefon la companie, subliniez la companie şi să mi se spună că fiul meu mult ''prea educat'' a provocat un scandal? Nu ştii!

-Nu a fost niciun scandal! Nici-o bătaie! Doar o simplă neînţelegere, zic eu gesticulând.

- Pentru numele lui Dumnezeu Edwin! Încetează să-ţi mai găseşti scuze! Crede-mă îmi e îndeajuns! La tot pasul primesc plângeri la adresa ta! Te baţi la fiecare şcoală! Care e problema? Ţi-am oferit pe mult? strigă tata, făcându-mă să tresar.

Nu ştiu ce înţelege el prin ''prea mult''. Dar sunt sigur că nu gândim la fel. Iar cu bătutul la fiecare şcoală exagerează. Tata mereu exagerează. Nici nu-mi amintesc când am avut o discuţie normală cu el. De când eram mic, niciodată, nu i-am putut spune defapt ce cred eu cu adevărat despre compania lui tâmpită, sau de uni prieteni de-a lui mult prea linguşitori şi prefăcuţi. Toţi bogaţi sunt prefăcuţi. Sunt nişte nemernici prefăcuţi, în public în familie, peste tot. Eu sunt cel mai mare dintre toţi. Întot-deauna mă prefac că totul e bine, şi pare că trăiesc o viaţă pe cinste ca în filme, când defapt nu e aşa. Dar ce pot să spun sunt au actor pe cinste.