Save a lunatic | yoonseok/vkook

5

- Mai știi că am zis să-ți fac cunoștință cu cineva? își amintește Taehyung de propunerea lui de ziua trecută.

- Ok, spuse scurt Jungkook.

******

Yoongi auzi cheia care se mișcă în ușă.

Nu mă mai lasă în pace, Taehyung ești așa enervant, își zice în sine.

Dar fu surprins când alături de Taehyung intră și alt băiat, un băiat care nu era Hoseok, nu-l mai văzuse niciodată.

- Alt vecin? îi zice blondul puțin batjocoritor. Ți-ai propus să-mi prezinți toată strada?

- Nu e vecin, e pacient. Dacă vă las să vorbiți până prescriu niște rețete pentru pacienți o să fiți în regulă? Nu vreau să aruncați spitalul în aer, și se uită la Yoongi.

- De ce te uiți la mine? Sunt cel mai pașnic om.

- Da, și eu sunt sfântul Kim Taegon. A, și te rog, nu-l speria pe Jungkook, el e mai timid.

- Gon cine ești??!

- Am să-ți fac cadou o Biblie, ai avea nevoie.

- Scutește-ma, ar lua foc în mâinile mele.

- Cum spuneam.. Jungkook. Timid. Nu-l întărâta, îi amintește Taehyung.

- Bine bine credinciosule.

Taehyung încuie ușa în urma sa, cei doi rămânând singuri.

- Jungkook deci, ia loc te rog, simte-te ca în propriul salon.

- Nu fă glume de spital cu mine, Yoongi, spune brunetul accentuându-i numele.

- Nu cred că există glume de spital, e umor negru, stai să vezi când le zic pe alea cu sinucidere.

- Te rog nu.

Jungkook încă nu se așezase deși Yoongi îl invitase în patul lui.

Blondul din fața sa era frumos, chiar sexy ar putea spune. Nu se compara cu Taehyung care era mai bine făcut, deși nu-l deranja silueta subțire a noului său prieten. 

- Să mă așez zici? spune Jungkook

Yoongi nu apucă să-i răspundă că se trezi deja cu Jungkook peste el, fundul brunetului fiind pe bazinul acestuia.

- Timid, nu?! râse Yoongi.

- M-am abținut toată dimineața să nu sar pe Taehyung, erecția mea nu mai rezistă.

- Nu vreau detalii din viata ta nesatisfăcută. 

Apoi, o idee îi tăie firul. 

- Deci, Jungkook, zici că-ți place Taehyung? îl întrebă plin de curiozitate împingându-l pe tânăr de pe el, acum cei doi stând față în față pe marginea patului.

*******

Taehyung termină repede cu rețetele și se grăbi pe hol. Oarecum îi era frică ca nu cumva cei doi să se omoare între ei.

De la diavolul de Yoongi te poți aștepta la orice, își zice și grăbește pasul.

Descuie ușa și dădu buzna înăuntru fiind pregătit să găsească chiar și sânge țâșnit pe pereți. Dar spre surprinderea lui cei doi băieți stăteau liniștiți pe marginea patului întâmpinându-l cu două zâmbete angelice.

- Sunteți ok? întrebă medicul micinduși ochii la aceștia.

- Nemaipomenit, zice Yoongi.

Blondul îi face semn din cap lui Jungkook iar acesta se ridică și merge în fața lui Taehyung începând să-l gâdile până ce medicul se prăpădea de râs pe podeaua salonului.

- O-Oprește-te, spune acesta printre hohote de râs.

Taehyung râdea cu ochii închiși și încerca să îl îndepărteze pe Jungkook de pe el. Yoongi se lăsă și el pe vine, cu o mână alăturându-i-se brunetului și cu cealaltă îi înșfăcă lui Taehyung șirangul de chei care era prins de blugii acestuia și îl strecură în buzunarul pantalonilor lui de trening.

Îi făcu semn lui Jungkook să se oprească, acesta făcând întocmai. Taehyung se ridică scuturându-se de praf, era roșu la față și îi privea pe cei doi cu o privire cum nu credeai că te-ar putea privi cineva vreodată.

Cheia normală pe care o folosește Taehyung să descuie ușa salonului meu e în ușă, își zice în gând Yoongi, printre astea ar trebui să fie cheia ușii mele și ușii de la hol și intrare în spital, continuă în mintea sa deși nu era sigur ce fel de chei erau.

Când se trezi la realitate Taehyung încă se certa cu brunetul.

- Hai gata piața! Îmi e somn și aș vrea să dorm, spune Yoongi cei doi oprindu-se din ceartă.

- Știu că tu ești capul răutăților, ești mereu în vâltoarea răului, să nu crezi că nu îmi dau seama, îi spune enervat Taehyung și îi întinde o pastilă, ia-o și o să poți adormi mai repede, continuă acesta.

Yoongi luă pastila în mână și îi privește pe cei doi cum părăsesc salonul.

- Jungkook, râmâne cum am stabilit, îi strigă blondul, cel mai mic făcându-i cu ochiul.

- Vă mai vedeți voi joi după Paște.

- Ținând cont că nu știu ce zi e azi și că e toamnă mai avem ce aștepta, zice Yoongi.

- Defapt s-ar traduce "niciodată", îi spune Taehyung răutăcios și închizând ușa în urma sa și a lui Jungkook.

Yoongi se trântește pe pat scoțându-și cheile din buzunar și zâmbește la ele. Își amintește de pastila din mâna sa și închizându-și un ochi încearcă să găsească unghiul perfect, aruncând pastila printre gratiile geamului. 

La țintă, își zise privind geamul care încă nu avea sticlă.

O sa mori de frig la iarnă Yoongi, își continuă dialogul cu voce tare.

Sper că nu, își răspunde tot el băgându-și cheile înapoi în buzunar.

Trebuia doar să aștepte să se stingă luminile pe coridor și putea să iasă. 

La ce paragină de spital, bine că nu ne permitem gardieni, gândi bucurându-se încă de pe acum de viitoarea sa victorie.

******

Camera lui Hoseok era acum semi-întunecată, soarele fiind pe punctul de a apune. Nici nu știuse cum trecuse timpul atât de repede. Nici măcar o secundă nu se oprise din a se gândi la blondinul ce-l fermecase, și-l imaginase în cele mai bizare și incitante ipostaze, încât dacă ar trebui să vorbească despre asta s-ar rușina.

Își simțea pantalonii tot mai incomozi. 

Își coborâ mâna în jos fără să ezite, strecurându-și-o pe sub tricou. Și-ar fi dorit ca Yoongi să fie peste el în acel moment, să-i simtă mâinile pe pielea lui. 

Își desfăcu rapid cureaua și fermoarul blugilor masându-și membrul întărit prin materialul subțire al boxerilor.

Respira înfundat și gândurile cu Yoongi îl făceau să-și dorească mai mult. Un geamăt îi scăpă printre buze când mâna îi atinse membrul dezgolit frecându-l din ce în ce mai repede. Îi rostea disperat numele blondului printre gemete până ajunse la climax.

Nu s-ar compara cu prezența reală a lui Yoongi aici, își spuse înainte să-și tragă boxerii la loc pe el.

___________________

*some trash ik

* știu că postez din an în paște dar n-am ce sa fac srry 

*sper totuși că a ieșit ceva ceva