Save a lunatic | yoonseok/vkook

6

~smut allert~

Nu s-ar compara cu prezența reală a lui Yoongi aici,  își spuse înainte să-și tragă boxerii la loc pe el.

Ar trebui să mă spăl pe mâini, își spuse și se ridică de pe pat. Chiar atunci un fulger îi lumină camera făcându-l să tresară. Se repezi spre fereastra deschisă pentru a o închide. Deja picurii de ploaie începeau să cadă iar vântul puternic prevestea o furtună. Copacii rămași fără frunze se mișcau haotic, un peisaj ce pe Hoseok îl cam înspăimânta, cerul care devenea tot mai negru accentuând teama.

Mă întreb dacă Yoongi adoră o astfel de vreme, chiar pare genul lui, ceva ce l-ar liniști, sau mai mult ceva în care s-ar regăsi, el însuși fiind o furtună.

Intră grăbit în baie aruncându-și hainele pe gresia albastră și dând drumul apei. 

Nu-și dădu seama dacă a stat mai mult de un sfert de oră sub duș, cert era însă, că furtuna nu se oprise, ba chiar se accentuase. Își înfășură mijlocul într-un prosop fără a-și mai șterge părul de pe care i se prelingeau pe corp picuri reci de apă.

Intrând în cameră își aprinse veioza de pe măsuța din dreptul geamului și continuă să privească parcă hipnotizat vacarmul creat de furtună. Avea un sentiment ciudat de neliniște care îl copleșea tot mai mult punând stăpânire pe mintea lui.

- Dacă știam că mă întâmpini așa veneam mai demult pe la tine.

Hoseok s-a întors mirat, deloc speriat, vocea o putea recunoaște dintr-o mie de voci. Era Yoongi care stătea întins pe patul său cu o mână băgată sub cap.

- Cum naiba ai intrat aici?

- M-am cățărat pe pereți și am intrat pe geam. Ce, nu ți-am spus că în timpul liber lucrez ca și Spiderman?

- Nu ești deloc amuzant.

- Nici nu încerc, dacă aș fi în locul tău nici eu n-aș prea râde. Te puteam jefui de cinci ori și omorî de vreo zece. Mai încuie și tu ușile.

- Bine?!! Ceva mai important! Spitalul?

- Am chei, și își scoate din buzunarul pantalonilor șirangul, să zicem că le-am împrumutat.

- Furat vrei să zici.

- Da, asta era a doua variantă.

- O să ai probleme.

- Singura mea problemă va fi în pantalonii mei dacă nu te îmbraci.

Yoongi se ridică din pat mergând spre șatenul din fața sa care îl primea nedumerit. Își așează mâna pe umărul dezbrăcat al lui Hoseok mângâindu-i brațul până la încheietură și luându-i mai apoi mâna într-a sa.

- Ce doamne încerci să faci? îi spune Hoseok cu vocea răgușită.

- Te-ai emoționat! Îmi place când ți se transformă tonul vocii așa, e ca și cum m-ai vrea. Nimeni nu m-a mai vrut până acum. Adică pe noul Yoongi, cel nebun.

Blondul se lasă în genunchi în fața lui Hoseok, fiind acum cu fața la nivelul bazinului acestuia. Mâna lui Hoseok pe care Yoongi o ținea într-a lui i-o duce după capul său blond.

- Vreau să-ți simt mâna în părul meu, spuse Yoongi iar șatenul înghiți în sec strângând puțin firele blonde ale băiatului în mâna sa.

- Parcă mi-e sete, zise deodată Yoongi.

- Cum strici tu momentele! Îți aduc un pahar.

- Nu ai înțeles.

Blondul îl prinse de încheietură și îl trase pe podea lângă el, cei doi stând în genunchi față în față.