Save a lunatic | yoonseok/vkook

10

*****

Jungkook privea nerăbdător tavanul din camera lui, se făcuse de ceva timp dimineață și știa ca Taehyung ar putea veni în orice moment. Nu știa totuși ce ar putea să îi spună sau cum ar trebui să-l privească. Revenind cu picioarele pe pământ auzi ușa deschizându-se iar un Taehyung la fel de profesional și serios, ca de fiecare dată, își făcu apariția, ca și cum seara trecută nu ar fi fost cu gura pe membrul băiatului ce stătea întins pe pat privindu-l cu neîncredere.

- Ia-ți pe tine o jachetă și să ieșim la aer! îi spune Taehyung pe tonul lui normal de medic.

Jungkook nu-i răspunse, își luă doar haina și ieșiră în curtea spitalului. Stăteau de aproximativ cinci minute pe banca cea mai apropiată de intrarea în holul spitalului. Taehyung nu spunea nimic iar Jungkook voia să-i vorbească, dar nu voia să înceapă primul.

O melodie lină de pian spărsese liniștea dintre cei doi. Tonul de apel al medicului, observă Jungkook. Taehyung îi făcu semn brunetului să se îndepărteze ca să vorbească în liniște. Jungkook se ridică oarecum enervat că acesta îndrăznise să-l trimită la "plimbare" ca și cum n-ar fi însemnat nimic pentru el. Nici nu știa de ce îl deranja atât de tare, oricum nu-l iubea, era doar atras fizic de medic.

Îl mai înjură câteva secunde în gând pe Taehyung, spunându-și ce fraier trebuie să fie să-și pună un ringtone cu muzică clasică. "Bine că-ți place cultura!" îngână Jungkook pentru el.

Se plimba pe lângă spital, dar totuși nu foarte aproape de ferestre, simțind o frică față de mulți dintre pacienți, chiar dacă majoritatea ferestrelor aveau perdele astfel că nu puteai să vezi înăuntru. Putea observa doar înăuntrul saloanelor de la parter care nu aveau perdele. Stând în picioare își rezemă spatele de un copac mare. Nimerise chiar în dreptul, aproape în dreptul, geamului lui Yoongi. Nu-l vedea pe blond care probabil stătea pe pat sau era la baie, dar își dădu seama după geamul fără sticlă.

Picioarele îi amorțiseră, dar vrând să se lase pe iarbă se răzgândi văzându-l pe Yoongi apărând în cadru. Fața lui Jungkook se făcu roșie, vru să închidă ochii dar imaginea din fața sa cerea să fie privită. 

Yoongi era dezbrăcat iar cu un prosop mic își ștergea părul. Jungkook se holba mai rău ca la mașini străine deși nu era cazul, bărbați goi mai văzuse chiar și aseară. Totuși ideea de Yoongi dezbrăcat îl incita, nu se gândise până acum la el chiar în felul ăsta.

Dacă nu-l auzea pe Taehyung că îl strigă ar fi uitat că mai există și medicul pe planetă, mintea lui fiind acaparată în acel moment doar de Yoongi. Se îndepărtă, aruncându-i blondului, care nu-l observase pe Jungkook, o ultimă privire.

*****

Hoseok nu putu să doarmă toată noaptea de emoții, aștepta cu nerăbdare să fie alături de Yoongi atâtea zile la rând, făcându-și fel de fel de scenarii în cap.

Adormi abia spre dimineață și se trezi pe la opt fără ceva seara. Când observă cât e ceasul sări ca ars din pat, făcu un duș scurt și ștergându-și părul umed reveni în dormitor. Înșfăcă repede niste pantaloni de trening și își trase pe el un hanorac Thrasher.

Când Hoseok deschise ușa de la holul spitalului îl zări pe Taehyung care era pregătit să deschidă ușa salonului lui Yoongi. Medicul îi făcu cu mâna apoi apăsă clnața ușii iar zâmbetul lui Hoseok pieri când îl văzu pe Yoongi zbughind-o afară pe ușă. Blondul care era la bustul gol o luă fuga pe scări.

Taehyung reacționă imediat și porni după blond pe acoperiș, urmat de Hoseok. Băiatul se opri umăr la umăr cu medicul, ambii privindu-l pe Yoongi care era foarte aproape de marginea acoperișului.