Save a lunatic | yoonseok/vkook

7

*****

Hoseok se trezi cu o durere teribilă de cap și nu înțelegea de ce era pe podea și pe deasupra și gol pușcă. 

Apoi memoria îl lovi brutal.

O doamne, Yoongi, își spuse și se ridică rapid. Blondul nu era în cameră. Se grăbi spre baie strigându-l, dar nu era nici acolo.

M-a futut și m-a lăsat, perfect. 

Totuși nu putu să nu zâmbească la gândul evenimentelor care s-au petrecut între el și Yoongi.

Își trase o pereche de boxeri, blugi și un hanorac negru, apoi merse spre bucătărie. Singurele produse pe care le mai avea în frigider erau două cutii cu lapte. Desfăcu una și începu să o savureze cu mare poftă. Aruncă o privire la ceasul de pe perete, 6:13. În mai puțin de două minute era deja în stradă.

Doar nu crede blondul ăla că mă fute și după gata, stai să pun mâna pe el, își zise și grăbi pasul spre spitalul Gonjam.

Stătea deja în fața spitalului de mai bine de o jumătate de oră, aproximă el, dându-și seama că ar avea nevoie de un ceas de mână. Cu banii strânși în ultimul timp la echipa de dans ar putea să-și ia unul și ar putea să-și și umple frigiderul. Zâmbi la ultimul gând.

Chiar în clipa imediat următoare îl zări pe Taehyung care se ivise de după colț. Adoptă o poziție serioasă când mai tânărul său vecin ajunse în fața lui.

- Ce te aduce pe aici? DIN NOU, spuse Taehyung accentuând "din nou". Presupun că nu ai venit să mă vezi pe mine. 

- Ba chiar de asta am venit.

Taehyung îl privi nedumerit, pe chipul lui Hoseok necitindu-se niciun fel de ironie sau sarcasm.

- Păi, începu medicul, asta e o surpriză, urmează-mă!

Intrară amândoi pe poarta spitalului iar cum Taehyung nu voia ca Hoseok să mai dea ochii cu Yoongi îi spuse să-l aștepte în curte până acesta se ocupă de anumite dosare pe care le avea în birou.

Hoseok nu protestă și ocupă un loc pe una dintre băncile puțin cam ponosite care se aflau în incinta spitalului. Nici nu intră bine medicul pe ușa coridorului că șatenul fu deja în picioare.

Merse la peretele din afara spitalului și de la ușa holului numără opt ferestre și ajunse în dreptul celei fără sticlă. Fereastra nu era înaltă fiindu-i foarte ușor să vadă înăuntru, pervazul ajungându-i abia până sub piept. Yoongi era întins pe pat cu spatele la geam, avea hainele pe care seara trecută șatenul i le zburase de pe corpul firav al blondului.

Hoseok îi strigă de câteva ori numele iar acesta își întoarse capul spre fereastră, privirile lor intersectându-se. Yoongi părea să-l întrebe din ochi ce caută aici iar probabil șatenul înțelesese pentru că-i răspunse.

- Dacă tu mergi după principiul "fute și lasă" să știi că nu scapi de mine, domnule Min. 

- Te-am lăsat doar ca să te mai pot fute și altădată, trebuia să fiu aici de dimineață, îi dădu Yoongi replica.

Hoseok fu mulțumit oarecum de răspunsul primit, se bucura că Yoongi încă mai voia ceva cu el deși aproape se culcase cu el. Și își zise "aproape" pentru că nu apucaseră să meargă atât de departe. Deja își imagina cum îl va mai atinge data viitoare, oricând ar fi asta.

Își reveni în fire și îl văzu pe Yoongi cum se ridică din pat și se îndreaptă spre geam. Blondul se poziționă în fața geamului cu mâinile strângând două gratii de o parte și de alta a ferestrei. Hoseok îi putea simți respirația caldă care se împletea parcă perfect și totuși ciudat cu aerul de salon și medicamente.