Mai e ceva?

Capitolul 16 - Planuri de sărbători

          Imediat ce i-am spus, m-am eliberat de tot ce ţineam îngropat în mine. Cu excepţia acelei fete, care m-a ajutat în noaptea aceea, nimeni, dar absolut nimeni, nu a aflat ce s-a întâmplat. Cred că Diana bănuieşte ceva, dar nici măcar ea nu ştie tot. Mama nici atât, ar fi în stare să mă încuie pentru totdeauna şi să nu-mi dea drumul din camera mea decât în clipa în care m-aş mărita.

        Căsătorie...? 

        Dan stă de minute în şir cu faţa îngropată în braţul cu care se sprijină de volan. A amuţit chiar din clipa în care am avut curaj să-i repet adevărul. Se comportă de parcă ar fi uitat ce s-a întâmplat în acea seară, de fapt asta mi-a spus şi ultima dată. Acum când îmi revin în amintire acele ore de coşmar — deşi am făcut tot ce este posibil ca să leşterg din memorie, ele au rămas încă vii în mintea mea — îmi apar, ca prin vis, ochii lui strălucind de nebunie ca și cum ar fi fost posedat. 

         Dar nu! Nu! Ar fi prea uşor pentru el... Este scuza perfectă că nu-şi mai aminteşte şi, dacă totuşi este adevărat, îl invidiez pentru că poate face asta. Au trecut deja trei luni de la acel incident nefericit, care pentru mine va fi un reper faţă de care mă voi raporta toată viaţa: înainte de viol și după viol. Nimic nu mai poate fi la fel pentru mine.

        Mi-a răpit bucuria şi încrederea în oameni...

        Şi totuşi, nu-mi pot explica de ce m-am simţit atât de pierdută atunci când m-a sărutat puţin mai devreme. Ştiam cine este şi ce mi-a făcut, iar vocea mea interioară urla disperată şi mă avertiza să nu-l cred şi să fug mai repede din acel loc, să-mi apăr demnitatea şi să resping orice încercare a lui de a se juca cu mine. Dar altceva dinăuntrul meu, ca şi cum s-ar fi luptat cu acest necruţător paznic, se ridica şi mă tulbura ca un abur ameţitor. Mă făcea să tremur şi îmi ştergea din minte toată acea neîncredere pe care o căpătasem atunci. Tot sistemul meu de protecţie  căzuse, puțin mai devreme, când i-am simţit pasiunea şi dorinţa. Tot el a fost şi cel care a întrerupt acest contact fizic, eu nu ştiu dacă aş fi avut această putere. De-abia atunci am realizat ce se întâmplase şi un sentiment amestecat de ruşine, enervare şi autoînvinovăţire a pus stăpânire imediat pe mine. Aşa îmi explic şi furia pusă în răspunsul la întrebarea lui.

         De ce mă mai întreba, nu-i spusem deja ce făcuse?

         Începe să se mişte, trezit din amorțeala în care căzuse, şi îşi ridică fruntea privind afară, în noapte. Poate că, în alte condiţii, ar fi fost o noapte frumoasă, luna plină strălucea, luminând în jur ca ziua. Este tensionat, se vede după maxilarul încordat. Pare că a plâns şi asta mă surprinde oarecum. Unde este bărbatul care mi-a aruncat cu atâta uşurinţă acele cuvinte batjocoritoare, acum câteva săptămâni?

          — Vreau să-ţi spun câteva lucruri, dar să nu crezi că încerc să mă scuz, îmi dau seama că aceasta nu mai este posibil, spune şoptit, făcându-mă să mă întorc mai mult spre el ca să-l pot auzi mai bine. Presimt că voi asculta ceea ce-mi doream demult, o explicaţie despre cum de a fost posibil ca un om drăguţ şi atât de plăcut să se transforme într-o bestie. Nu, nu voiam să-l iert, nici nu aș fi putut face acest lucru, doar îmi doream să-l aud că-şi cere iertare şi că regretă tot ce-a făcut atunci, apoi drumurile noastre se vor despărți pentru totdeauna. Dan trage aer în piept şi rostește totul dintr-odată, eliberându-se, parcă, de povara din el. În seara aceea am băut, nu mai mult ca de obicei, dar am băut. Cineva din gaşcă mi-a dat... ceva, nu mai are importanţă ce. Oricum de-atunci n-am mai luat prostii din acelea şi nici de alt fel. Când ne-am întâlnit, încă nu-şi făcuse efectul... acea combinaţie, dar după ce am ajuns la mine în casă se pare că mi-a luat minţile pentru că nu-mi mai amintesc nimic din ce s-a petrecut. Este beznă în mintea mea şi, acum după ce mi-ai spus ce s-a întâmplat — şi iartă-mă că nu te-am crezut înainte, dar era şi este... prea şocant — mă simt mizerabil, îmi este cumplit de rușine și știu că, orice aș zice sau aș face, nu aș mai reuși să îndrept ceva.