Capitolul 7

177 5 0
                                    

Dupa ce am terminat curatenia...ma rog adica dupa ce baietii au terminat-o casa arata perfect.Maine trebuie sa vina parintii mei si cu toate ca nu vreau sa-i mint si ca nu o fac aproape niciodata....chiar nu vreau sa le spun despre toata chestia asta.Petrecerea a fost scapata de sub control si nici nu vreau sa stiu ce s-a mai intamplat dupa ce am plecat eu.

Am planuit sa ies cu Danielle la mall dar se pare ca avea treaba.M-am intristat umpic la gandul ca-mi ascunde ce treaba are dar e prietena mea...trebuie sa am imcredere in ea.Mi-am verificat lista de numere din telefon dandu-mi seama ca e plina de numere de baieti si fete...pe care nu-i cunosc.Adica...ii cunosc...dar nu cred ca am vorbit de doua ori cu ei...in toata viata.M-am gandit imediat la fata aia...cu,care s-a culcat Niall cand am fost in excursia păcii.Oare care era numele ei?Amanda.Da sunt sigura ca asta era.M-am inteles destul de bine cu ea in ziua aia.Am cautat numele ei in agenda telefonica si am zambit imediat cand l-am gasit.Niciodata nu strica niste prieteni noi.

''Hei Amanda..sunt Ash.Ma gandeam daca vrei sa vi la niste cumparaturi?"

Am asteptat nerabdatoare raspunsul si spre surprinderea mea a venit destul de repede.

"Hei Ash.Da chiar mi-ar placea.Ne vedem in mall in...15 minute.:)"

M-am imbracat cat de repede am putut si am iesit din casa.M-am uitat trista spre cer observand norii negri din care au inceput sa cada mici picaturi de apa.Mi-am continuat linistita drumul.Ploaia ma linistea...atat de mult.Mai de mult...obisnuiam sa stau si sa dansez in ploaie...credeam ca o sa imi gasesc iubirea vietii....Asa mi-a povestit cineva mai de mult...dar nu-mi amintesc cine...si asta ma macina putin.Am mereu dăți cand imi aduc aminte unele lucruri,povesti din copilarie chiar...dar totul e pe fragmente...simt ca stiu persoana care mi le-a spus...ca e aparoape de mine

..dar dupa totul dispare in ceata...si nu-i mai dau inportanta.E ca si cum cineva mi-a sters memoria...Fara sa-mi dau seama ce fac...am inceput sa ma invart in ploaie si sa fredonez o melodie.Ma simteam atat de bine...am uitat cat de frumos se simte asta.Eram atat de fericita si nu stiam de ce...parca imi luam zborul...dar mi-am pierdur echilibrul si am simtit cum corpul meu cade dar este prins de doua maini puternice.Mi-am ridicat privirea dand de niste ochii albastri...care sigur nu aratau ca cerul inorat sub care stateam acum.Era un baiat.Avea parul brunet si buzele sale parca erau facute sa zambeasca.Era frumos..nu mai frumos ca Harry...dar frumos.Mi-a prins usor talia ridicandu-ma.                                                                                                                                                                                                                                                                                              "M-multumesc",reusesc sa spun dupa un timp de schimb de priviri.                                                                                                      Nu mi-a zis nimic.Doar a zambit.Mi-a intins mana si abea acum a soptit:      

"Parea amuzant ce faceai mai devreme.Dar ar trebui sa fi mai atenta.Eu sunt Nick."                                                                                                                                                                                                            "Eu sunt Ashley",spun razand.

Dupa ce am spus asta...a urmat doar o liniste ciudata.Ii simteam privirea peste mine si simteam ceva atat de ciudat in legatura cu baiatul asta.Mi-am ridicat privirea si am dat doar de niste ochii foarte albastri si un zambet parca timid.

"Pai Ash...mi-ar placea sa mai stau sa te admir si sa-ti admir linistea dar chiar nu pot.Poate ne mai vedem.",spune simplu pastrandu-si acel zambet.

Throug the Dark [ A Harry Styles fan fiction ]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum