Mediocris

Unu - Grace

Zapada. Acesta este primul lucru pe care il vad cand ma trezesc- zapada. Ar trebui sa fie deja primavara, dar afara inca mai cad ultimii fulgi de nea. Mereu mi-a placut zapada. Atat de pura si de fina. Cand eram mica tata imi spunea ca zapada este facuta din zahar. Prima data chiar l-as crezut si am luat o gura mare de zapada proaspat asternuta. Cand mi-am dat seama ca m-a pacalit am inceput sa rad. Tata m-a urmat. Amandoi am inceput sa radem in hohote. Mama mereu il dojenea, pentru ca puteam raci, dar mie nu imi pasa, eu eram captivata in coninuare de zapada. Ei bine, acele vremuri s-au dus de mult... Cand eu si mama stateam in fata focului, iar ea incerca sa ma invete sa crosetez, chiar daca niciodata nu reuseam, cand tata imi citea inainte sa adorm, toate astea sau dus. Regele Acron si regina Desiree s-au dus de mult, asasinati. Am ramas doar eu, printesa, mostenitoare regatului. Aveam doar 6 ani cand a avut loc crima. Era o zi obisnuita , eu si Rosemary, una dintre slujnicele castelului, si in scelasi timp si una dintre singurele mele prietene, eram in gradina. Mama si tata erau la o intalnire plictisitoare de consiliu. Eu si Rosemay impleteam coronite din flori. Aveam de gand sa le fac pentru noi patru, deoarece in seara aceea avea loc o petrecere, era ziua mamei. Nu se intampla nimic neobisnuit, cand, deodata se aud garzile. Pareau foarte alarmate. Ne-au spus mie si lui Rosemary sa margem in camerele noaste. Ea cerea informatii. Banuiam ca este doar un exercitiu in caz de pericol, dar, totusi, eram alarmata. Intrebam de parintii mei. In loc sa raspunda, garzile tipau la noi sa ne retragem in castel. Mai tarziu a aflat Rosemary ca s-a intamplat ceva ingrozitor. S-a albit la fata. Un asasin umbla liber prin castel. Eram speriata. Imi faceam griji pentru mama si tata. Probabil erau bine paziti. Da, erau in siguranta, doar sunt regele si regina, cei mai bine paziti din regat. Dar se pare ca nu era asa. Dupa privirea sa sumbra si incercarea de a zambi si de a ma face sa nu ma panichez, mi-am dat seama ca Rosemary imi ascumdea ceva. Desigur. Sunt printesa. Printesa nu trebuie sa isi faca griji. Dar totusi ceva nu era in regula. Ar fi trebuit sa primesc deja vesti de la parintii mei. Mama ar fi intrat in camera mea si m-ar fi luat in brate, linistindu-ma ca totul e O.K., iar tata ar fi dat ordine ici si colo, cu tonul sau poruncitor. Dar ei nu erau acolo. Inima îmi bubuia in piept. Tot speram sa vina mai repede. Pana mi-am dat seama. Mama ar fi fost prima aici, iar tata ar fi avut grija sa fim in siguramta. Dar niciunul nu era aici. Doar daca... Era imposibil. Nu se putea intampla asa ceva. Era ridicol. Parintii mei nu puteau sa pateasca ceva. Incercam sa-mi scot din cap varianta asta. I-am cerut informatii lui Rosemary, insa ea imi tot spunea;

-Gata, Grace, totul va fi bine ! Nu-ti face griji.

Intr-un final am aflat oribila veste; Parintii mei fusesera ucisi. Plangeam. Rosemary incerca sa ma linisteasca, sa imi spuna ca totul va fi bine, insa nu mergea. Stiam adevarul. Si atunci am aflat ca adevarul doare mai tare decat faptul ca esti mintit.