Doi - Grace

49 6 1
                                    

Asta s-a intamplat acum 10 ani. Din acea zi nimic nu a mai fost la fel. Parintii mei nu mai erau. Rosemary era acum familia mea. Bine, mai aveam 2 verisoare, dar nu le mai vazuseram din ziua inmormantarii, si nici nu banuiam ca le voi revedea prea curand. Timpul s-a scurs. Peste 2 saptamani implinesc 16 ani. Asta inseamna ca sunt destul de matura pentru a fi regina. Perfect. Regina. Eu. Nu sunt pregatita sa fiu regina. Daca stau sa ma gandesc, niciodata nu am vrut asta. Niciodata nu mi-au placut foarte mult mersul pe tocuri, bijuteriile, si alte chestii ce le incanta pe restul fetelor. Nu. Cu toate ca am niste maniere impecabile si tot tacamul, nu eram eu insami. Eh, destul despre mine. Ziua asta este mai importanta, din cate imi spune Rosemary. Dis de dimineata, cand abia daca a rasarit soarele, zaresc un chip familiar. Parul rosu ca focul. Ochii verzi ca de smarald. Pistruii care ii acopera nasul si obrajii. Speram ca are un motiv destul de bun pentru care sa ma trezeasca asa de devreme.

-Hai, treste-te ! Doar nu vrei sa întârzii.

-Unde?

-Stii că mereu vroiai sa iei parte la întâlnirile cu Consiliul. Ti-am aranjat pentru astăzi o intrare.

-Azi ?! Și mie când aveai de gând sa-mi spui ?

-Inceteaza și ridica-te!

-Hmmm, bine, bine... Dar de ce trebuie sa aiba loc asa de dimineata intalnirile ?

-Hai, pregateste-te ! Nu avem timp de pierdut.

Neavand de ales ma dau jos din pat si ma indrept spre baie. Cand ies gasesc in dormitor o rochie de un verde smarald.

-In niciun caz nu port asta !

-Ba da, o porti ! Grace, sti bine ca nu te poti duce la intalnirea cu consiliul in tunica si pantaloni.

Stiam foarte bine asta. Nu ma deranja rochia in sine, ci faptul ca trebuia sa o port la consiliu. Nu vroiam sa par o printesa alintata si intepata atunci cand discut despre problemele regatului. Vroiam sa arat ca imi pasa. Dar probabil nu mă vor considera mai demnă daca apar în haine barbatesti.

-Nu vreau sa arat foarte....nu stiu....elegant la Consiliu. Mă vor considera doar o copila...

-Draga mea, nu hainele te ajuta sa demonstrezi ceea ce ești, ci ceea ce faci. Ești o conducătoare, la fel cum a fost și tatăl tău, dar daca vrei putem căuta altceva de îmbrăcat.

Zambesc. Rosemary se indreapta spre garderoba, in timp ce eu îmi pieptan parul. Scoate o rochie vișinie pe gat, cu mâneci lungi. Este perfecta.

-Asta te va face sa pari puțin mai matura.

Imi pun rochia pe mine si ma incalt cu niste pantofi fara toc, si ei tot vișinii. Rosemary incepe sa imi prinda parul. Imi vad reflexia in oglinda, cu buclele lejere gri, ramase de seara trecuta, de la unul din banchetele plictisitoare la care sunt obligata așa particip săptămânal. Imaginea mi se reflecta in ochii de culoarea aurului topit. Cand termina, Rosemary imi cere sa ma ridic si imi pudreaza fata. Ma conduce repede catre sala de consiliu, tot repetand „Sper sa nu intarzii" sau „Aproape am ajuns". Nici nu știu de ce strofoca așa, sunt doar o adunătură de lorzi și Înțelepți prea bătrâni că sa mai slujească vreunei Curți, puși să conducă regatul in locul meu. Cand ajungem, imi ureaza noroc si ma impinge pe usa. Sala de consiliu era atat de mare, incat probabil incapeau mii de oameni. Era inalta de 4 metri si jumatate. De tavan atarna un candelabru vechi ornat cu turtuti de sticla, iar peretii erau impanziti de tablouri in care erau ilustrati mai multi regi pe care, desigur, nu ii recunosteam. Am mai fost in sala de consiliu cand eram mica, pentru a-l cauta pe tata, sau pentru a transmite diferite mesaje mamei de la slujitori. In mijlocul salii era asezata o masa lunga la care erau asezati aproximativ 20 de oameni. Nu le cunosteam numele tuturor, dar ii stiam din vedere. Toti ma asteptau. Cand ma zaresc, barbatii se apleaca. Fac si eu la randul meu o reverenta usoara. Ma indrept spre locul meu din capatul mesei. Cand ma asez, un glas puternic anunță:
-Acum că și Majestatea Sa, printesa, este aici, cred că putem începe. Ce subiecte avem pe ordinea de zi, lord Byron ? întreaba un bărbat cărunt de langa mine, pe care ii recunosc că fiind Kelsier Pharas, unul dintre cei mai cunoscuți lorzi din Therys.

MediocrisUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum