Mediocris

Cinci - Grace

Era deja intuneric cand am ajuns la portile castelului. Intru pe poarta. Ma dau jos de pe cal, iar cand vreau sa ma indrept spre grajduri ceva imi atrage atentia. Rosemary. Venea grabita spre mine si nu parea prea fericita. Am dat de necaz. Cand ajunge destul de aproape, incepe sa se rasteasca la mine.
-Unde ai fost pana acum ? Si ce e cu hainele astea pe tine ?
-Calmeaza-te, Rosemary ! Am fost sa calaresc.
-Pana la ora asta ?! Este aproape 11 noaptea !!! Unde ai fost ?
-M-am plimbat prin padure.
-Fara nimeni ? Niciun gardian, nimic ? Puteai patii ceva!
-Calmeaza-te, te rog ! Sunt bine, nu am patit nimic.
-Te puteai ratacii.
-Ba nu, cunosc padurea aceea foarte bine! Stii bine ca mereu mergeam acolo cu tata.
-Da, dar nu erai singura! Era si tatal tau si un gardian !
La asta nu stiam cu ce sa raspund. Rosemary si mama credeau ca tata si cu mine mergeam insotiti de un gardian. Daca ar fi aflat ca eram doar noi doi, in padure, nu m-ar fi lasat sa merg. Mama credea ca este foarte periculos, si, se pare, Rosemary are aceeasi parere.
-Nu am patit nimic, Rosemary. Sunt intreaga, vezi ?
Umbra unui zambet se putea observa pe fata ei. Privirea ii devenii mai blanda.
-Bine, bine. Dar te rog sa ai grija, da ?
-Promit.
-Hai, du calul la grajduri! Eu iti pregatesc baia. Duhnesti a cal si pamant!
Ma indrept spre grajduri sa las calul. Ii scot saua si capastrul. Ma sprijin de unul din stalpi. Deci era ora 11. Am destul timp. La ora 12 voi fi acolo. Atunci il voi intreba cine e si de ce s-a oferit sa ma ajute. Mai mangai calul negru odata si plec in castel.