Mediocris

Sapte - Grace

Ajung in dormitorul meu si imi dau jos pelerina si cizmele. Intru in baie si ma dezbrac. Apa era limpede si inmirezmata. Intru in cada si ma spal. Cand ies imi pun un halat de matase si incep sa caut ceva in dulap. Gasesc o pereche de pantaloni negri si o camasa groasa cenusiu inchis. Ceasul arata ora 12 fara 10 minute. Ma imbrac repede, imi impletesc parul intr-o coada pe spate si imi pun o pelerina neagra cu gluga. Ma indrept spre usa si pun mana pe maner.
- Pot s-o fac!
Deschid usor usa si ies pe hol. Era pustiu. Ecoul produs de pasii mei se auzea asa de tare in holurile mari ale castelului, incat ma temeam ca cineva sa nu auda. Inima imi bubuia in piept. In fata mi se arat in sfarsit usile masive din stejar cioplit. Erau inchise, desigur, si...incuiate. Perfect. Acum trebuia sa caut alta cale de iesire. Ma uit dupa o fereastra deschisa, dar in zadar, toate erau zavorate. Doar la etaj era una deschisa, dar eram nebuna de legat daca incercam sa cobor de acolo, asa ca ma indrept spre dormitorul meu. De data asta alergam. Era deja tarziu, trebuia sa ma grabesc. Intru si ma duc pe balcon. Ma aflam prea sus, nu puteam coborî nici pe acolo... Nici daca as fi avut o franghie destul de lunga nu as fi putut coborî. Ies de pe balcon.
- La naiba ! Cum voi iesi de aici ?! soptesc nervoasa.
Incep sa lovesc dulapurile. Trebuia sa existe o cale ! Dar care ? Mai dau un pumn dulapului si trag nervoasa de tapiteria dar pe perete. Era veche de generatii intregi. Infatisa o regina, chiar una dintre reginele Therysului probabil, intr-o padure. Purta o coroana de argint cu pietre albastre. Parea ca emite o lumina. Tata spunea ca e regina din poveste, cea care avea sa aduca lumina si pacea in regat, dar desigur, era doar o poveste. Tapiteria se desprinde si cade. Ramase doar peretele gol de piatra. Imi sprijin mana de el. Deodata ceva straniu de intampla- o lumina albastruie, ca cea de pe tapiterie, forma niste semne pe perete. Speriata, imi retrag mana. Lumina disparu. Pun din nou mana pe perete si semnele luminoase aparura din nou. Nu imi venea sa cred, era imposibil. Cand ma uit mai atenta, imi dau seama ca semnele erau in Limba Spiritelor, un limbaj folosit de vechii locuitori ai Therysului. Mama il stia, si m-a invatat si pe mine cateva semne. Nu reusesc insa descifrez ce scria pe perete. Aveam un sentiment...ciudat. Nu stiu de ce, dar apas usor pe perete. Se misca. Imping mai tare. Apare o usa in piatra. O imping si se zareste un coridor. Intru. Era lat de aproape un metru si pe pereti avea aceleasi semne ca pe usa. La un moment dat, apar scari ce duc in jos, tot mai adanc in pamant. Probabil aveau sa duca spre o iesire, dar probabil aveau sa duca intr-un cu totul alt loc.
Ceva imi spunea ca ar trebui sa cobor, chiar daca nu stiam de ce. Peretii erau luminati de aceeleasi semne ce emanau o lumina albastruie. Era neobisnuit de rece. Dupa alte cateva trepte ajung intr-o camaruta cu pereti reci de piatra. Prin tavan patrundea o raza slaba de lumina. Nu mai aveam mult timp, mai tarziu ma voi intoarce si voi explora pasajul. Intind mana si simt un fel de sant in piatra. Trebuia sa fie un fel de trapa. Imping, nu se clinteste. Mai imping odata, de data asta mai tare, iar piatra se misca. Imping piatra in laturi si patrund prin gaura din tavan.