Am ajuns acasa, verific fiecare camera dar se pare ca nu e nimeni, incep sa tremur, Zac ma ia de mana si imi spune sa nu ma panichez, ca totul va fi bine.
Mergem la cel mai apropiat spital unde se pare ca tata asteapta cu nerăbdare.
-Tati, heiiii! Il îmbrățișez cu toată forta mea iar el imi răspunde la gest si ma pupa pe frunte.
- Fetita mea. Spune tăticul meu iar lacrimile isi fac prezența pe fata lui...
- Tati, ce sa intamplat? Unde e mama?
- Medici nu... nu.. nu ii mai dau sanse.
Tatăl meu tremurând repeta asta de 3 ori...
- Cad in genunchi si imi pun mâinile pe fata, nu vreau sa cred ca mi se intampla asta...
Zac ma ridica cu greu, si ma așează pe un scaun, dar eu refuz sa stau.
- Vreau să o vad! Sar ca arsă de pe scaun bătând in pieptul lui Zac.
- Per, linisteste te spune el mangaindu mi parul si strangandu ma la pieptul lui.
Il dau la o parte si spun sa il conduca pe tata acasa, voi ramane eu la spital cu mama.
