Dupa o ora aproximativ apare si Zac, mi a spus ca tata sa pus in pat ca era foarte obosit.
Astept de cateva ore plângând usor, fara ca nimeni sa ma vada...
Zac ma tine in brate si ma mângâie.
Ziua asta a durat o vesnicie...
Apare medicul.
- Domnisoara Edward?
- Da! Eu! Cum se simte mama mea?
- Tin sa va anunt ca aveti o mama extrem de puternica, si ca a învins lupta cu cancerul, acum este in afara oricarui pericol, puteti intra sa o vedeti. Fata mea se lumineaza la spusele medicului si fug in salonul mamei.
- Mami, stiu ca ma auzi, sunt foarte mândră de tine, te iubesc. O pup usor pe frunte si o tin de mana.
Imi suna telefonul.
- Alo!
- Perrie? Sunt menajera părinților tăi, tatăl tau nu se trezeste din somn!
- Poftim?! Fug de la spital cu Zac in spatele meu.
Ajunsi acasa intram in camera taticului meu.
- Tati, ce ai? Trezeste te! Zac! Suna la salvare, repede! Tata, nu ma lasa, mama e bine!
Verdictul medicului este ca tata a facut infarct in timp ce dormea, si nu mai e nimic de facut, e mort!
Am lesinat, durerea ma seca.
Ma trezesc, spre surprinderea mea mama si Zac erau langa mine.
- Mama! Am avut un cosmar oribil!
Lacrimile mamei mele imi curg pe mana... mi-am dat seama ca nu a fost un cosmar...
-Vom trece impreuna peste asta Perrie, iti jur!
- Nu se poate! Incep sa ma zbat din răsputeri sa ies din patul ala care era cu un sac.
Zac ma opreste, eu cedez, si incep sa plâng din tot sufletul.
Se pare ca am cam facut-o sa sufere pe biata Perrie, dar am eu grija de ea, nu o las in voia sorti! Va pup💋
