Astazi imi iau ramas bun de la tăticul meu...
După ce toata lumea a plecat de la înmormântare am decis sa mai rămân puțin singură cu el, însă Zac sa încăpățânat sa stea cu mine, nu m am impotrivit, numai am puteri...
- Per, au trecut 2 ore, hai acasă. Spune Zac catre mine si ma ridică cu greu, din nou nu ma împotrivesc, puterile mele sunt egale cu 0...
Noaptea se lasă cu greu, m-am asigurat ca mama si-a luat pastile le si ca doarme linistită.
Zac, deja e in pat se uita pe pereti, intru la dus, ma îmbrac intr un maieu si niste pantaloni scurți.
Ma pun usor lângă Zac, si el ma întoarce cu fata la el, îl privesc cu o față plouată, si obosită.
Mă mângâie uşor cu degetul pe obraz si imi sărută obrazul si fruntea.
Ma priveste in ochi si imi spune:
- Per, capul sus, totul va fi bine.
Il iau in brate strâns si adorm la pieptul lui.
Povesteste Zac:
Ma doare sufletul sa o vad asa tăcută si supărată, e o parte din mine, vreau cu orice pret sa o ajut sa trecem peste asta.
