-Maine e prima zi de scoala, Ann! spuse mama ei, pregateste-ti toate rechizitele: penarul, ghiozdanul, uniforma, vezi tu, da?
-OK!
Ann s-a dus in camera ei spunandu-si: nu am chef de scoala, ma voi uita din nou la chestia cu Wendigo acela... S-a pus pe scaunul ei. In fata, un monitor urias de la Apple, cu mouse-ul si tastatura de la aceeasi firma. A cautat pe Google legenda creaturii Wendigo. A intrat pe primul link, dand de o fotografie a unei creaturi inalte, cam de 2 metri jumate, cu un craniu alb murdar de cerb continuandu-se cu niste coarne lungi si late simetrice, avand un corp asemanator al omului. Era blanos si de un maro cu verde vazand niste bucati rupte de carne pe el. A dat scroll in jos si a citit descrierea facuta de un utilizator anonim zicand ca aceasta creatura era odata om, dar s-a transformat in unul dintre Wendigo din cauza unui act de canibalism. Se zice ca inca cutreera padurile din intreaga lume in special padurea care era langa orasul in care traia. Atunci, Ann a inchis rapid calculatorul si s-a pus speriata in pat, gandindu-se la ce spunea anonimul in link. Oare chiar exista asa ceva in padurea noastra? Intrebandu-si asta, si-a inchis ochii albastrii si a incercat sa doarma.
Ora 6:00 AM
O trezire brusca datorita ceasului cu alarma facut-o pe Ann sa sufere o durere de cap incat stia ca toata ei ziua va fi oribila. Si-a facut repede ghiozdanul, si-a pus uniforma ca de inchisoare si a pornit jos in bucatarie sa manance micul dejun. Un bol urias de cerealele ei preferate cu lapte o astepta pe masa. La chiuveta, Mery spala fructe pentru Ann ca sa aiba ce manca la scoala.
-Buna dimineata, Raza de Soare, pregatita?intrebase ironic Mery.
-Pentru ce? Pentru inchisoare? Cred ca... da. Raspunse la fel de ironic, Ann.
Dupa ce si-a adus aminte de creaturi, a inghitit in sec toate lingurile de cereale in ciuda faptului ca erau al naibi de bune.
-Cum ai dormit aseara, Ann?
-...foarte bine. Ca niciodata. Ann avea o voce tremurata care transmitea ceva dubios.
-S-a intamplat ceva? Intreaba ingrijorata mama ei.
Ann s-a uitat la Mery spunand prin priviri ca nu vrea sa vorbesca acum.
-Umm... OK. Spuse Mery. Uite-ti pranzul. Sanatos, nu?
A urmat o pauza scurta, dupa Ann a intrebat:
-Mama, ma poti duce te rog la scoala? In caz de... orice.
-In caz ca ce? Nu-mi spune ca ti-e frica de Wenghilosii aia.
-Nu mi-e frica de WENDIGO, mama. Sunt... ok.
-OK. Te duc.
A imbratisat-o calduros pe Ann dandu-i un pupic pe frunte.
Ora 7:00 AM
A ajuns. Primul lucru nou pe care l-a vazut la scoala era... ei bine nimic. Totul la fel de plictisitor ca anul trecut. Era fericita doar ca-si vede prietenii pe care oricum ii vede afara tot timpul.
-Vicky!
-Annie!
-Ce faci? Sunt doar eu sau nimic din scoala asta nu s-a schimbat? a intrebat plictisita Vicky.
-Da... nu esti numai tu care crede asta. Ai vazut-o pe Betty? Intreba nedumerita Annie.
-Nu chiar. Nu am mai vazut-o de o mie de ani... Poate a luat-o unul dintre Wendigo aia. A raspuns in gluma Vicky.
-Nu mai glumi... despre ei.
-Nu-mi spune ca si tu crezi in prostiile alea.
-Poate nu sunt prostii, poate cine stie. Poate chiar exista in padurea aia de acolo! aratand cu degetul catre padurea plina de copaci inalti si negrii. Trebuie sa investigam. Spuse Annie curioasa si insetata dupa adevar.
-Doamne, ai innebunit?!
-De ce? Parca nu ti-era frica. Acum ce?
-Nu...doar.
Si se opri acolo. Amandoua au mers de mana ca doua prietene bune in scoala, s-au dus catre clase asezandu-se in aceeasi banca, asteptand cu nerabdare sa inceapa orele. A intrat profesoara in clasa. De atunci a inceput plictiseala. Annie avea un carnetel de desenat la ea. L-a scos la fel ca pe niste creioane si a inceput sa deseneze poza pe care a vazut-o in seara precedenta pe net. Schita semana la perfectiune cu poza. Vicky s-a uitat cu coada ochiului la desen.
-Chiar asa arata? a intrebat Vicky.
-Asa am vazut intr-o poza...
Ora 8:00 PM
Annie ajunsese acasa. S-a dus direct la mama ei fara a-i da drept de a intreba-o ceva despre scoala.
-Mama...
-Da, Annie.
-Ce s-a intamplat cu tata?
Multumesc mult! Acesta a fost capitolul 2. Nu uitati sa-i da-ti un laic :))).
