-Acum nu-ti pot spune. Cu mare parere de rau.
Annie avea banuiri dubioase despre moartea tatalui ei. Oare avea legatura cu moartea adolescentului care si el a fost omorat in padure? Era cea mai mare si mai importanta intrebare din viata ei: Exista Wendigo? Totusi nu putea sa se convinga daca nu a fost niciodata in padure.
-Mama, ma pot duce in padure?
Mery a facut o fata speriata in care puteai citi din ochi ca nu vrea sa mai piarda pe cineva din familie, doar din cauza unei expeditii in padure.
-Nu. In nici un caz, Annelisse.
-Dar...
-Fara nici un "dar".
Annie s-a dus in camera ei, suparata. Dupa o ora, mama ei o cheama jos. Ea nu raspunse. Atunci, Mery a urcat ambulant scarile. A batut la usa de lemn a camerei lui Ann. Nimeni nu a raspuns. A mai batut odata dar nici un raspuns. Atunci, Mery a deschis usa. Singurul lucru pe care l-a vazut a fost camera goala al Annelissei. Nu era nimeni. In fata, geamul era deschis larg, lasand briza aerului friguros de toamna sa bata pe ea. Annie iesise din casa. Si sigur se ducea in padure.
Ann iesise pe geam zgariindu-se intr-un colt al acestuia. A cazut pe o tufa, amortizandu-i caderea. S-a ridicat si s-a dus la podul raului West River. A sunat-o pe Vicky.
-Alo? Ce e? Intrebase Vicky.
-Buna, scuze de deranj.
-Doamne, nu-i nimic, ce ai.
-Sunt la West River.
-Ce cauti acolo?!
-Vreau sa ma duc in padure. Si nu pot sa ma duc de una singura.
-Doamne, Annie. Ai inneebunit?!
-Trebuie sa stiu ce s-a intamplat cu tata.
-Ok. Vin.
-Serios?! Intrebase entuziasmata Annie.
-Da. Ne intalnim unde esti. Vin in 5 minute.
-Ok. Mersi muult!!
-Sper sa nu murim...
Annie a inchis. L-a sunat pe Alex in ciuda faptului ca Vicky si Alex s-au certat de curand.
-Alex, vii cu mine si cu Vicky in padure?
-La ora asta?! S-a intunecat!
-Stiu, dar vreau sa vad adevarul despre Wendigo.
-Iti zic eu. Nu exista.
-E vorba despre tatal meu.
Dupa o pauza lunga in care se gandi, Alex a raspuns:
-Ok, unde esti?
-In West River.
-Doamnne... esti nebuna.
-Ok ne vedem. Pa.
Annie a inchis telefonul. Era intuneric bezna, luminand tot podul un singur felinar infestat de molii si tantari. Luna era ciobita de norii negri ca fumul, asternandu-se un strat de ceata pe intreg podul. Annie statea singura singurica asteptandu-i pe Alex si Vicky sub felinar. La un moment dat, doua figuri inalte si negre se vedeau pe o parte si cealalta a podului. Inima lui Annie ii batea nebuneste. Vedea ca figurile se apropie una de cealalta foarte repede. Ii era frica. La un moment dat, figurile erau luminate de felinar si a vazut ca erau doar prietenii ei.
- Buna!
- Buna! Spusesera impreuna Vicky si Alex.
-Buna. Zise Annie. Sunteti pregatiti?
-Dap... cred... Spuse Vicky.
S-au indreptat toti catre padure. Singura intrare era interzisa. Au sarit peste gardul ghimpat, Alex lovindu-se foarte tare.
-Doamne, Alex. Iti curge sange! Gen mult! Spuse ingrijorata Annie.
S-au indreptat si au continuat cararea. Brazi inalti si negrii erau de o parte si alta a potecii. O ceata foarte deasa se arsterna pe jos, nevazand nimic. Mii de tantari si molii zburau printre copaci si printre cei trei. Era ca in filmele Horror, doar ca totul era de trei ori mai horific...si mai real. Ciori si corbi stateau pe crengile rupte care cazusera pe jos.
-E asa de straniu... Mai ales ca e seara. Spuse Alex fricos.
-Stiu. Dar tot continuam, nu? Intrebase retoric Annie.
Cu cat inaintau, in spatele lor mai multe ciori stateau si ii urmareau.
-Su! Plecati, pasari enervante. Spusese Vicky.
-De ce le zici sa plece? Inreba miloasa Annie.
- Ca face totul mai straniu. Raspunse Alex.
Totul asa straniu. Mai trebuia sa se auda o creanca rupta in spate. Dintr-o data, toti s-au intors si s-au uitat ce a provocat un sunet ce semana cu o ruptura de creanga.
-Ce a fost asta?! Intreba Vicky.
Multumesc mult! Acesta a fost capitolul 3. Daca va placut, dati un like!
