Rasfoind cartea, Vicky a vazut din nou numerele in dreptul lor fiind nume de oameni care au disparut, printre care, la numarul 27, Arthur Smith (Tatal Annelissei). O idee proasta le-a trecut prin cap fetelor:
-Vicky, sarise Ann.
-Da?
-Cred ca ar trebui sa vedem cine era omul acela spanzurat. Poate este un indiciu care ne demonstreaza ca tatal meu a fost...un...
Ann s-a oprit speriata dar si dezamagita. Nu a continuat dar Vicky stia ce urma sa spuna.
-Dar Ann, esti cam nebuna, fata mea.. Eu nu mai pot. Vrei sa investigam un om mort?! Intr-o padure plina de secrete si creaturi care te omoara?! Nu prea cred..
-Da! Daca nu vii cu mine, bine. Ori te omoara Wendigo ori mori de singuratate, pentru ca daca ne despartim nu o sa ne mai intalnim in padurea asta in care nici macar lumina nu stie pe unde se duce. Tu alegi. Eu ma duc, indiferent de ce spui!
Dupa micul discurs de..ei bine, nu de incurajare, s-a alaturat expeditiei. Se putea vedea greata si frica inca dinn fata lui Vicky.
Au mers dupa harta lui James Cooper, si pana la urma au gasit cadavrul. Statea acolo nemiscat, rece si duhnea a hoit. Mustele se invarteau in jurul acestuia ca intr-un dans mort.
-Asta e.. Spuse Ann dezgustata, tinandu-si mana la nas.
-Cred ca da. Spuse Vicky la fel de dezgustata.
Omul era imbracat intr-un fel de costum de savant sau asa parea. In buzunar se afla un jurnal venind la pachet cu un pix rosu. In celalalt buzunar se afla un bilet. Ann scoase hartia. Pe ea era scris ininteligibil cateva randuri pe fuga:
Sunt James Cooper, daca ati gasit acest bilet inseamna ca sunt mort. Si probabil de un Wendigo. Nu stiu. Sunt un cercetator si un jurnalist si am venit in aceasta padure sa inteleg creaturile astea. Dar nu am mai apucat. Cine gaseste acest bilet, sa se duca la mama mea, bibliotecara din Digowen Highschool si sa-l dea.
Semnat, JC.
Picioarele fetelor tremurau nebuneste, inima sarind in gat.
-Nu imi vine sa cred. Este...James Cooper. Este...mort. Spuse stupefiata Ann.
- Mai ales de creatura pe care a studiat-o atata timp..
Vicky s-a uitat la Ann cu o fata de nesiguranta:
-Ann, in carte zice ca nimeni nu scapa din ghiarele creaturii aleia.
-Asa, si? Spuse Ann incercand sa inteleaga ce vrea sa spuna.
-Wendigo a fost langa noi cand am venit prima data..
-Si?
-Nu ne-a omorat.
Fata lui Ann s-a schimbat brusc si intr-o fractiune de secunda, mii de ganduri i-au trecut prin cap ca niste gloante.
-E tata..Nu? Intreba suparata Ann.
-Ma tem ca da. Macar stim ce s-a intamplat cu tatal tau.
Un moment de feicire a napustit asupra Annelissei:
-Dar inseamna ca tata este in viata!
-Da, dar nu mai e tatal tau. Este o creatura oribila.
-De ce ar face lucrul asta?! Ce a fost in capul lui? Ce o sa-i zic mamei mele?
Acestea erau intrebarile care nu aveau raspuns. Era asa de speriata si dezamagita incat nici nu-si mai dorea sa iasa din padurea aceea blestemata.
