Teenage Rebels

11. Gee

- Pentru a saptea oara in ora asta, nu Troy, nu vreau sa impartim dusul, oricat de mult ar salva planeta.

- Esti dura, Gee. Nu-ti e mila de ursii polari? Calota glaciara se topeste in timp ce vorbim!

Ma uit peste umar la un Troy mult prea agitat luand in considerare cearcanele care-i colorau chipul. Ma intorc inapoi, strangand mai bine tava in maini si asteptand sa-mi primesc portia din micul dejun. In fata mea era cineva din cabana 2, Arthur fiind imediat dupa, ignorandu-ma complet in ciuda incercarilor mele de conversatie.

O fi sictirit ca a picat ieri la proba aia stupida? E la menstruatie sau ce?

Surprinzator, prefera sa vorbeasca cu Chanso de parca ar fi cei mai buni prieteni, asiaticul raspunzandu-i din cand in cand cu vreun raspuns de maxim cinci silabe. Intre timp, eu eram prinsa intr-un monolog de mascul alfa privat de viata sexuala, pe jumatate adormita.

- Urmatorul!

- Tare pacat ca suntem prinsi aici! Daca am fi fost afara te-as fi dus la cele mai tari petreceri din tara! Unde e bautura si iarba de calitate nu toate porcariile pe care le cumpara pastilatii.

Un fior ma trece din cap pana in picioare si un tiuit imi inunda urechile. O, la dracu' nu. Nu aici, nu acum. Respira.  Nu puteam avea o criza acum. Inima mi-o ia la goana si incerc sa-mi incetinesc respiratia. Stiu ca nu-mi iese si nu stiu daca ar trebui sa plec pur si simplu din cantina sau sa astept sa-mi revin aici.

- Gee, haide inainteaza pana nu vine Amalia.

Ma intorc spre Troy cu narile inca frematand aerul sufocant din cantina. Gura mi se deschide automat, dar nici un sunet nu iese. Imi inchid gura inghitind in sec si clipesc.

- Troy, taci dracu' din gura...

Protestele adolescentilor incep sa se faca auzite. Probabil ca momentul meu de criza interioara a durat mai mult decat erau dispusi sa astepte niste adolescenti flamanzi. Imi trec limba peste buzele uscate si inghit in sec din nou si din nou incercand sa-mi calmez interiorul. Ochii imi aluneca de pe tava cu mancare rece spre randul din fata mea si ii vad pe Arthur si pe Chanso privindu-ma.

Imi iau tava si ies din rand, indreptandu-ma la masa la care acum statea doar Amy.

Ma vede venind cu tava goala si privirea de pe fata ei imi spune ca e ingrijorata, sau, cel putin, curioasa. Inca respir cu dificultate, am un sentiment de ameteala si gatul mi se simte practic lipit. Ii simt palma calda a lui Amy pe umar si ma uit sus la ea cu ochii inlacrimati din cauza crizei 

-Hei, Gee, ce-ai patit? Esti bine?

Incerc sa vorbesc, dar ma simt gatuita asa ca aleg sa-mi scutur capul in semn de raspuns, lucru care imi declanseaza o ameteala mai impresionanta decat o mahmureala.

Narile imi freamata in timp ce respir incet si adanc. Amy imi intinde paharul ei cu apa pe care il iau mai mult decat recunoscatoare. 

Nu-mi vine sa cred ca eu mor aici, iar Arthur sta la rand cu prietenul lui cel mai bun Chanso fara ca macar sa observe ce mi se intampla. Clar are ceva, dar nu sunt nici medium , nici cititor in stele, iar daca el alege sa faca pe bosumflatul si sa nu-mi spuna ce are, atunci nici eu nu o sa-l zgandar.

-O Dumnezeule Amy, tocmai mi-ai salvat viata! rasuflu obosita .

Ea rade si se asaza langa mine. 

-Da, se cam citeste pe fata ta. Esti bine acum? Ar trebui sa te duci sa-ti iei portia de mancare sau o sa flamanzesti toata ziua.

Oftez si arunc o privire spre rand. Are dreptate. Oricat de dezgustatoare ar fi mancarea de aici, tot e mai buna decat ar fi sa inghit in gol pana deseara. Il vad pe Arthur intorcandu-se la masa cu Lee si Troy pe urmele lui, de abia aruncandu-mi o privire.