A treia oara-i cu noroc

Tears

"Nu sunt prostul tau. Ma faci mincinos? Bine! N-ai incredere in mine? Bine! Dar apoi sa nu te mai astepti la ceva din partea mea." Aceste cuvinte imi rasunau in cap de acum doua saptamani, cand am incercat sa vorbesc cu Seb. De atunci a fost rece, distant si aspru. In schimb, am incercat sa nu ma mai gandesc la el, desi orice faceam imi amintea de zambetul lui, ochii, totul.
Am mers la scoala unde totul a decurs normal. Dupa, m-am gandit sa-mi inec amarul cu niste inghetata de ciocolata in parc. Am inaintat pe aleea principala dar m-am oprit brusc... Inima imi batea mai tare ca niciodata, mi-am simtit ochii umezi, la fel si obrajii si mi-am dat seama ca plangeam. Pe o banca, in fata noastra statea Seb si se saruta pasional cu o bruneta. Era frumoasa. Foarte frumoasa. Parul ii parea facut din matase, avea trasaturi ale fetei fine si era mai bine dotata ca mine. Inteleg ce vede la ea. Cel mai tare m-a durut faptul ca isi trecea mainile prin parul lui. De cate ori n-am vrut sa fac asta dar mi-a fost frica de ce va spune... iar ea o facea fara nici o problema. Mainile lui erau pe talia ei. O talie foarte frumos conturata. Mainile lui se potriveau ca doua piese de puzzle pe corpul ei. O merita. Merita o fata frumoasa, care sa stie sa-l faca fericit.