A treia oara-i cu noroc

First day

Am mers acasa si m-am asezat pe un scaun in camera mea. Acum aveam toata dupa-amiaza pentru mine si nu aveam ce sa fac. In plus, eram extrem de nervoasa, deci am facut ceva ce am regretat pe moment. Inca n-aveam idee cat voi aprecia asta mai tarziu. Pentru inceput, i-am trimis un mesaj lui Seb:
"Buna!"
"Hey! Faci ceva diseara?"
"Nu"
"Vrei sa iesim la o inghetata?"
"Cumva ma inviti la o intalnire?"
"Nu chiar."
"Atunci?"
"Hai sa o numim, iesire pentru a ne cunoaste mai bine. Ce zici?"
"Mi-ar placea"
"La sase in parcul central?"
"Perfect"
M-am imbracat cu jumatate de ora inainte pentru ca eram foarte entuziasmata. Stiu ca nu era bine ce faceam, dar nu imi pasa.

Doua luni mai tarziu
Am plecat la scoala. Pe drum m-am intalnit cu Jace.
-Buna iubire! a zis punandu-si o mana pe dupa umerii mei.
-Buna!
-Neata! s-a auzit o voce din spatele meu si o mana a prins-o pe a mea.
-Seb! Ce mai faci?
-Bine pisicuto!
-Sebastian, l-a salutat Jace rece.
-Jace.
-Vii diseara sa imi vezi meciul, nu?m-a intrebat Seb zambindu-mi, cu piercingul din buza oglindind lumina diminetii.
-Cum as putea rata ocazia de a te vedea cum ratezi panoul?
-Ha!Ha!Ha!a ras sarcastic si m-a ciupit de nas.
L-am alergat si i-am tras un pumn in umar, dar incet. Il iubeam enorm de mult, dar nu cred ca as fi avut vreodata curajul sa recunosc asta, mai ales ca suntem doar prieteni. Oricum, prieteni foarte buni. Asta il scoate intotdeauna din minti pe Jace. Nu Seb, ci relatia noastra. Cine ne vede pe strada, spune cu usurinta ca suntem frati sau iubiti, nicidecum prieteni.
Am ajuns la scoala cu cateva minute inainte sa se sune. Eu aveam chimie cu Jace, dar Seb fiind cu un an mai mare decat noi, avea trigonometrie. Se descurca excelent la toate materiile. Uneori, ma scoatea din minti cu perfectiunea sa, dar tot il iubeam.
Dupa scoala, am mers sa vad meciul lui Seb. A jucat grozav, ca de fiecare data. Afurisit mic. De fapt, mare. Era super inalt, cel putin pentru mine (1,68 😧). Inca un lucru pe care il adoram la el. Jace m-a condus acasa pentru ca Seb a ramas sa sarbatoreasca victoria meciul cu coechipierii sai.
Acasa, Lucas, fratele meu geaman, si mama, stateau la masa si vorbeau, desi Lucas parea destul de nefericit. El mereu a fost mai deschis in fata tatei decat a mamei. El a fost cea mai afectat de moartea lui decat mine.
-Mami?
-Da puiut?
-Pot sa-ti cer un sfat?am intrebat-o asezandu-ma.
-Eu o sa plec,a zis Lucas dand sa se ridice de la masa.
-Nu! Ma poti ajuta si tu!
-Care e problema? m-a intrebat mama
-Jace este iubitul meu, dar...
-Dar?
-M-am indragostit de alt baiat.
-Asta e genial!a exclamat mama. Niciodata nu mi-a placut baiatul ala.
-L-am cunoscut acum doua luni, am spus eu ignorand spusele mamei, suntem prieteni dar...
-Friendzone, a chicotit Lucas.
-Ceva de genul. Ce sa fac?
-E simplu, a spus Lucas ridicandu-se sa-si ia un pahar de suc de portocale din frigider, alege-l pe al doilea.
-De ce?
-Pentru ca daca l-ai fi iubit cu adevarat pe primul, nu te-ai fi indragostit de al doilea. Cine e al doilea?
-Sebastian Walton.
-Walton?!a intrebat Lucas aproape scapand din mana paharul cu suc.
Am aprobat dand din cap.
-Nu stiu ce sa zic de el...
-Cine e baiatul? a intrebat mama confuza.
-Capitanul echipei de baschet, e super dragut.
-Numai la capitani te uiti. Intai fotbal, apoi baschet, a zis mama si eu am ras dar Lucas era inca serios.
-E ciudat.