-Walton?a intrebat Casey.
-Da.
-Capitanul...
-Da.
Casey era verisoara mea si lucra la ziarul scolii, deci, stia totul despre tot. Cand ne-am mutat la oras, ea a venit cu noi si sta in aceeasi camera cu mine acasa. E o fata foarte de treaba. Amandoua am vrut acelasi lucru: sa venim si sa invatam la liceul acesta. Matusa nu a avut posibilitatea materiala necesara dar a mea a avut. La 14 ani am lasat in spate Lyon si m-am indreptat spre Paris lasandu-mi in urma casa, prietenii si orice tinea de viata mea de dinainte. M-am adaptat destul de repede datorita ei si fratelui meu.
-Ce vrei sa stii?
-Totul.
-Pai, are exact 1,88 metrii, este capitanul echipei de baschet din primul an la liceu, da cosuri mai bine ca oricine din scoala, are 17 ani, este alergic la fistic si e super vanat.
-Vanat?
-De fete draga! Pe ce lume traiesti? Tipul asta e unul dintre cei mai draguti tipi din scoala. Daca ma gandesc mai bine, e cel mai dragut.
-Stii cumva daca are iubita?
-Nu.
-Nu?!
-Nu din cate stiu eu. Te intereseaza?
-Evident ca ma intereseaza, altfel nu te-as fi intrebat! Mersi mult!

Am plecat de la verisoara mea si dupa scoala, am mers la Starbucks. Jace ma astepta deja acolo.
-Buna!
-Hey iubi! mi-a raspuns Jace.
M-am asezat la masa si m-am uitat la el. Era complet absorbit de o conversatie pe telefon. Am incercat sa il iau de mana dar m-a ignorat. M-am enervat si mi-am luat si eu telefonul. Aveam un mesaj de la un numar necunoscut:
"Buna! Casey mi-a dat numarul tau;)"
Am inteles cine era fara sa fie nevoie sa se semneze. L-am notat in telefon. Inainte sa apuc sa-i raspund lui Seb, Jace a lasat telefonul pe masa si s-a scuzat:
-Era ceva important legat de parintii mei. Scuze.
Am lasat si eu telefonul jos.
-E totul bine?
-Acum da. Tu cu cine vorbeai?
-Cu nimeni important.
-Cum spui tu, a zis el si a zambit sarmant.
Totusi, zambetul blondului nu se compara cu cel al lui Sebastian... Nu! Ce gandesc? Jace este iubitul meu. Seb  nici nu se compara cu Jace...cred.
-Ti-am spus de vreo o mie ori sa nu-mi mai iei pahar atat de mare!
Intotdeauna imi lua cea mai mare marime la pahar iar eu de fiecare data ii spuneam sa nu-mi mai ia. Am plecat la toaleta si mi-am lasat telefonul pe masa. Cand m-am intors, telefonul era in mana lui Jace. I l-am luat din mana si l-am intrebat nervoasa:
-Ce cauti cu telefonul meu?
-Ma uitam doar cat e ceasul.
Se vedea pe fata lui ca mintea. Am deschis telefonul:mesajele. Jace, vazand ca nu mai are nici o sansa de scapare, m-a intrebat:
-Cine-i Sebastian?
-Nu e treaba ta!
Mi-am luat geanta si am plecat. Poate am exagerat putin, dar mi-a umblat in telefon. Daca el atata incredere are in mine, nu stiu cum se asteapta sa am eu incredere in el.

A treia oara-i cu norocUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum