Games of Hell~Infernul dezlănțuit(yaoi)✔

2. My demon

Capul mi se învârte îngrozitor. Mă simt de parcă aș fi căzut de la zeci de metri înălțime iar cineva s-ar fi sinchisit la final să mă prindă ca mai apoi să-mi dea drumul iar. Încerc să mă ridic dar o mână mare și puternică mă lovește lent în piept dărâmându-mă la loc. Gem stins la impactul cu salteaua iar aerul îmi părăsește iar trupul pentru câteva secunde. Starea se sufocare și amețeală nu mă ajută cu nimic.

-Nu te ridica! Va fi mai rău!

Vocea asta... Vocea asta e cea care mi-a făcut rău! Sar ca ars din patul în care eram întins. Simțind că nu port mare lucru smulg și pătura pe care o țin lipită de mine ca pe un scut aproape inutil dar suficient să-mi ascundă goliciunea.

-Ce vrei de la mine? Vocea îmi sunase mai șoptită decât mi-aș fi propus. Blondul mă privește satisfăcut, sprijinit într-o parte, cu ochii lui albaștri înghețaţi și conturaţi cu negru, exact ca ai unei feline. Un rânjet îi răsare pe chip, un rânjet ascuțit și tăios ca o lamă de ras.

Trupul îmi tremură iar piciorele îmi cedează din cauza epuizării. Mă prăbușesc pe podea și scâncesc ca un copil despărțit de mama sa. Stați! Chiar asta sunt!

"Făt-Frumos"  s-a sinchisit și el să se ridice să mă ajute. Mă apucă ferm de braț ridicându-mă fără probleme, îndepărtând pătura , lăsând-o să cadă pe podeaua de lemn. Mă simțeam pângărit.

-Știi deja ce vreau! Eu vreau tot! Te vreau pe tine și averea ta... inclusiv ce te face special!

Îmi ridic privirea din podea și îndrăznesc să mă uit în ochii lui. Ca ars sau plesnit peste față scot un geamăt sugrumat și mă prăbușesc în brațele lui. Când am devenit atât de vulnerabil?

Mă așază la loc în pat și aruncă pătura peste zona mea intimă apoi se întinde la loc lângă mine. Îmi ridică bărbia cu o mână iar cu cealaltă mă lipește de el, urcându-mă peste trupul lui. Mâna sa liberă se plimba nestingherită pe spatele meu coborând obraznică pe fesele mele . Mă strânge ușor de una dintre ele , păstrând contactul vizual cu mine. Mă simțeam folosit.

-Ochii tăi sunt așa frumoși! Par a fi de aur! Șoptește. Îmi lasă capul pe pieptul lui dezgolit și se joacă cu una dintre şuviţele din părul meu. Își lipește forțat buzele de ale mele însă îl resping fără rețineri. Adoram sentimentul. Când buzele ni s-au atins un fior electric ne-a străbătut , făcându-mă să mă cutremur.

-Ce a fost asta? Mă întreabă surprins.

-Un semn clar că nu îmi place ce-mi faci?! (Mint) Cât de explicit vrei să fiu? (Mint de îngheață apele)

Se încruntă.

-Iar Redwood a prins din nou glas și tupeu! Nu mă surprinde!

-Și celălat părinte al tău a fost tot un Redwood! De ce mă urăști?

-Cei din neamul tău nu au însemnătate aici dacă nu fac ceva să merite asta, nu ți-ai dat seama?

-Practic suntem niște animale de companie!

-Dacă vrei să o iei atât de grav... da...! Părea să șovăie. Ascultă! Nu intenționez să-ți fac viața un calvar! Deschide larg ochii și privește cât de respectat vei fi! Atâta timp cât nu încerci să mă respingi totul va fi roz pentru tine! Crede-mă!

Îl ascult atent. Ceva din mine vrea asta. Am dus o viață decentă, lipsită de griji până acum, ce mă va împiedica să o fac și acum?

Dau din cap afirmativ și încerc să-i zâmbesc.

-Vezi? Nu a fost atât de greu! Toți vă dați pe brazdă la un moment dat!

O bătaie în ușă ne trezește din concursul de holbat cine cedează primul.

-Da! Intră! Vocea lui răsună fermă. Mă rezem de perne , acoperindu-mă cu pătura și încercând să par cât mai relaxat.

-Bună dimineața, Alteţă! Domnule!

Femeia se înclină în fața noastră iar Kiren face un semn subtil de "Ce ți-am spus eu" spre mine.

-Hainele dumneavoastră vă așteaptă în separeu, domnilor!

Kiren se ridică fără nicio jenă și îmi face semn să-l urmez. Mă ridic lent și mă strecor pe lângă femeie, urmându-l.

Viața mea va începe din nou. Le voi dovedi acestor ființe de piatră și umbre că cei din familia Redwood pot fi la fel de puternici și demni ca și ei... nu niște sclavi!