10. Iadul primește satisfacție *1*

281 21 10
                                    

Play cântecul de la media.

-În sfârşit, Sam! În sfârşit a sosit timpul!

Roșcatul își ridică privirea spre brunetul care privește pe geam, rânjind. Oftează și închide agenda învelită în piele.

Se ridică lent și se apropie de partenerul său. Îl îmbrățișează pe la spate, mângâiându-i pieptul lat. Benedict zâmbește, apoi se întoarce cu fața spre Samuel. Se privesc o vreme în ochi, apoi brunetul se apleacă, sărutându-l pe iubitul său. Îl trage lent de părul lung și roșcat, Samuel deschizându-și lent buzele, gemând și lăsându-și capul pe spate. Își înfige defetele în sacoul celui din fața lui. Benedict îi sărută pielea gâtului , apoi îi mușcă lobul urechii.

-Iadul se ridică, dragul meu! În curând Infernul se va dezlănțui! Lumea noastră va primi satisfacție!

Trupul roșcatului se cutremură la vorbele partenerului său. Împărtășeau aceeași rasă, demonii, însă sufletul său rămăsese cald, forța divină dăinuind în inima lui. Ochii lui verzi străluciră în lumina difuză a încăperii.

-Ai vrea să primești ceva în seara asta? Vocea răgușită a brunetului cu ochi albaștri răsuna ca o șoaptă în urechile lui Samuel. Înghite în sec.

-Dacă nu ai nimic mai bun de făcut... Chiar aș vrea, Ben!

Zâmbetul de pe chipul lui Benedict se lărgi.

-Atunci vei primi ce-ți dorești!

Îl împinge în pat, desfăcându-i  cu mișcări dibace nasturii cămășii. Roșcatul îl privește atent, printre gene. Brunetul îi dă jos blugii și boxerii, apoi îl trage în brațele lui, lipindu-i șira spinării de pieptul său tare. Îl strangea mângâiându-i brațele cu degetele. Îi sărută ceafa și gâtul, uneori chiar mușcându-l. Se juca cu sfârcurile lui, ciupindu-le ușor. Roșcatul își strecoară capul în scobitura gâtului brunetului și își închide ochii, absorbind căldura trupului partenerului său.

Benedict îi caută buzele, mușcându-l ușor de ele până când au prins o nuanță de roșu asemănătoare cu cea a părului. Le frământă lent, strâgând în brațe corpul solid al roșcatului. Limbile lor se jucau obraznic, smotocindu-se reciproc. Când rămân fără aer, rup sărutul profund.

Samuel se lasă ușor pe spate, pe saltea trăgându-l peste el pe Benedict, care între timp scăpase și el de haine. La scurt timp, vocile lor gemând se împletiră, răsunând vag pe coridor. O muzică neștiută de urechile celorlalți.

_________________________________

Rain

Simt că fierb. Ard pe interior și mă sufoc.  Inima mă doare stiind că împart patul cu Kiren însă el mă ignoră. Mă răsucesc în direcția lui, însă patul era gol. Mă ridic în capul oaselor și observ că sunt singur în toată camera. Unde este Kiren?

Mă ridic din pat și mă îmbrac. Apăs sigur pe mine pe clanţă și ies pe holul întunecat.

Aud voci în biroul lui Benedict și îmi lipesc urechea de lemnul rece și dur al ușii.

"-Chiar ai de gând să îl omori?"

"-Ce alegi? Viață veșnică sau minciunile și secretele idiotului ăluia? Tu alegi!"

"-Ai dreptate, tată..."

Ochii mi se măresc de uimire. Dau năvală înăuntru și mă încrunt. Cei aflați înăuntru se întorc cu fața spre ușă. Samuel era la propriu legat de unul dintre picioarele biroului. Kiren stătea ghemuit într-un colț, cu ochii roșii de plâns și zgârieturi superficiale pe față, gât și piept. Încăperea era slab luminată. Mă holbez mai atent la Kiren și observ că încheieturile mâinilor îi sângerau. Era legat.

-Rain! Pleacă! Fugi! Strigă Samuel disperat. Mă uit șocat la el apoi din nou la Kiren, apoi la Benedict. Înaintez hotărât.

-Rain! Ai grijă!

Înainte să mă pot întoarce doi bărbați mă imobilizează și mă silesc să stau în genunchi.

-Benedict! Ce se petrece? Am uitat orice formalitate.

Brunetul rânjeşte.

-Ești gata să mori în schimbul vieții mele veșnice? Dar stai! Nu prea ai de ales!

Își ridică privirea spre Kiren care stătea înspăimântat în colțul lui, apoi la Samuel care îl privea cu ură! Orice urmă de dragoste din ochii lui verzi dispărură.

Benedict învârte pe degete un pumnal argintiu. Se așază pe vine în fața mea și îmi încheietura mâinii drepte. Dintr-o mișcare rapidă pumnalul îmi crestează incheietura sângele roșu combinat cu nuanțe inchise de auriu tâşnind lent. Urlu agonic și îmi întorc capul într-o parte. Într-un pocal aurit Benedict îmi adună puțin sânge întinzându-l spre Kiren.

-Haide baiete! Spune-mi! Cum se simte viața veșnică?

-De ce nu bei tu primul? Îl întreabă blondul.

-Păi... de unde să știu dacă e otrăvitor?

Ochii lui Kiren se măresc apoi când tatăl său fu suficient de aproape lovi cu piciorul pocalul, sângele împrăştiindu-se.

Benedict șuieră enervat. Apucă o sabie lungă de pe perete și se repezi spre mine.

-De ajuns!

Mă smulg din strânsoare celor doi și mă rostogolesc spre cel mai apropiat perete. Apuc o lance dintr-un dulap și mă strâmb la ea ... Tot mai bine decât nimic.

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Games of Hell~Infernul dezlănțuit(yaoi)✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum