Games of Hell~Infernul dezlănțuit(yaoi)✔

9. Betrayed in the name of love

Kiren

Un sentiment foarte ciudat mă învăluie. Un fel de durere profundă în piept, de parcă ceva ar vrea să-mi zdrobească inima. Un gust amar de greață îmi acaparează gâtul și îmi vine să scuip.

Mă îndrept spre dormitor. Deschid ușa și privesc în jur.

-Rain? Rain, unde ești?

Ies, îngrijorat, și continui să caut la acel etaj, apoi cobor.
_____________________________

Rain

Mâinile lui mari și calde mă atingeau peste tot pe sub tricou. Tremuram din toate încheieturile...

-Nëntori! Oprește-te! Poate că ne va vedea cineva!

-Calmează-te!

Mă zbat din nou în încercarea de a scăpa din strânsoarea brunetului... într-un moment de neatenție , Nëntori își zdrobeşte buzele pline și calde de ale mele. Își strecoară mâna pe sub tricoul meu și îmi pipăie muschii și abdomenul.

Ușa se deschide iar în prag apare Kiren, cu o figură șocată și nervoasă.

-Rain...! Șoptește el, stins.

-Kiren.... eu...

-Tu ce, Rain? Am avut încredere în tine și tu uite ce îmi faci!

Îl privesc cu ochii în lacrimi.

-Kiren! Te rog, lasă-mă să-ți explic! Nu e ceea ce crezi!

-Nu e ceea ce cred? Eu unul cred că mi-am prins logodnicul lingându-se cu acel cineva care se presupune că ar fi îngerul lui pazitor care nu prea își face treaba, în schimb are timp să-i dea limbi și să i-o tragă iubitului meu!

Ochii mi se măresc de spaimă. Din alb devin purpuriu și invers.

-Kiren! Știai?

-Normal că știam! Nu sunt prost! Însă nu am spus nimic! Am trecut cu vederea! Și de ce, mă rog?! Fiindcă te iubesc, Rain! Să fiu al naibii, te iubesc! Te ador... m-ai drogat, nu știu ce mi-ai făcut în numele lui Lucifer! Sunt nebun după tine! Știi ce? Nu mai contează ce simţeam pentru tine! Îți știu toate secretele, îți știu toate minciunile! Nu uita cine sunt eu! Eu am fost învățat să cânt cu armele și să pictez cu sânge! Nu uita asta!

Lacrimile îmi cirg pe obraji ca un rău. Mă apropii de el și cad în genunchi în fața lui. Îl apuc strâns de materialul blugilor și încep să plâng cu sughiţuri.

-Kiren! Iartă-mă! Te rog! Regret! Nici măcar nu știu ce era în mintea mea în momentele alea...

-Știu eu! Pufnește dezgustat, apoi își încleștează maxilarul și îl privește cu ură pe Nëntori... Granița dintre Rai și Infern este foarte subțire! Dacă nu voi putea clinti Raiul voi ridica Iadul! Sunt în stare de orice, Rain!

Ochii săi albaștri se întunecară brusc și deveniră tulburi. Lacrimi i se strâng sub gene, însă refuză să le verse.

-Kiren... șoptesc.

El nu mai spune nimic. Se smulge din strânsoarea mea și iese, trântind ușa. Îl aud urlând pe hol, apoi un zgomot de sticlă spartă.

~Te urăsc!~  răsună pe coridor.

Sar în picioare și alerg pe hol. Îl găsesc stând ghemuit. O oglindă era spartă, cioburile fiind împrăștiate peste tot pe podea. Pereții erau mânjiţi de sângele întunecat de demon, la fel și fruntea lui.  Mă cutremur. Alerg în direcția sa și îi ating chipul. Ochii lui tulburi mă mai privesc o clipă.

-De ce, Rain? De ce vrei să mă distrugi?

Șoptește apoi își închide ochii, leșinându-mi în brațe.

-Kiren!

Îmi presez lent buzele de ale lui, simțindu-i sângele amărui și cald pe limbă.

Nëntori apare și el, sfârşit, lângă noi.

-Îmi pare rău, Rain!

-Ar trebui! E numai vina ta! Nu trebuia să accept să o fac cu tine! Uite ce mi-ai făcut! Ce ne-ai făcut!

Fără să realizez țipam la el. Nëntori se face mic pe hol. Îngenunchează lângă mine.

În scurt timp, alți servitori se strâng în jurul nostru. Îl duc pe Kiren în cameră...
_______________________________

Deschid ușa dormitorului. Kiren stă în capul patului, citind.

-Kiren...

-Nu am ce discuta cu tine, Rain! Lasă-mă să uit și să iert... apoi îmi poți vorbi!

Încăpățânat, îmi dau jos pantalonii și boxerii apoi mă urc în pat lângă el și îmi dau jos tricoul, aruncându-l undeva prin cameră.

-Răzbună-te! Haide!

Kiren mă privește cu coada ochiului. Îmi analizează trupul gol, apoi un rânjet ascuțit și tăios ca briciul îi apare pe chip. Un fior îmi traversează trupul.

Închide și pune cartea deoparte, apoi își presează palma peste pieptul meu, dărâmându-mă pe saltea. Începe să-mi sărute flămând gâtul, să-mi muște lobul urechii, apoi pielea din loc în loc, sugând-o mai apoi. Gem de durere, strâgând din ochi. Nu mai era nici urmă de acea blândețe cu care mă obișnuisem. Era brutal și dur, exact ca un animal. Îmi strânge între degete sfârcurile, ciupindu-le. Nu mă plâng. O merit! E momentul lui de răzbunare.

Privirea i se mai îmblâzește, brusc. Începe să-mi mângâie trupul, alinând durerea.

Fără pregătire, își presează erecția peste anusul meu, penetrându-mă brusc. Intră cu totul apoi se oprește. Respirația mi-o ia la goană. La fel și pulsul. Îi fac semn să facă ce vrea. Însă în loc să mă violeze, cum mă așteptam eu, a ales să-mi ofere plăcere.
_______________________________

Cade lângă mine și mă cuprinde în brațe.

-Eu unul am ales să-ți ofer plăcere! Am vrut să vezi cât de egoist ești! Când l-ai primit în tine nu te-ai gândit la mine, la modul în care sufeream... Însă eu, eu mi-am dat seama că violându-te te-aș putea nenorocii pe viață! Îmi șoptește în ureche, apoi îmi dă drumul și se întoarce cu spatele la mine, adormind.

Oh, durere dulce și plăcere amară...

Să iubești înseamnă să distrugi! Să fii iubit înseamnă să fii distrus!