00. Sub lumina lunii

1.7K 105 14
                                    


Simțind palma ființei ce i-a oferit naștere, inevitabil chipul i se rotise conform loviturii, păstrând buzele strâns lipite. Taehyung își întorsese privirea spre propria sa mamă, ochii neutrii nevoind să ofere prea multe explicații.

- E vina ta.

- Mereu e.

Bretonul lung îi ascundea sprâncenele încruntate, claia cafenie de păr- spre un gri șters, fiindu-i răvășită. Își abținea cu toată puterea de care dispunea tusea seacă, trăgându-și nasul zgomotos. Treningul subțire nu îi oferea prea multă căldură în acel anotimp rece, doar confort. Primind același tratament la obrazul opus, se feri la intenția unei a treia lovituri, oferind o privire tot la fel de inexpresivă. Mama sa a început a plânge.

- Nu veni în seara asta acasă.

Ștergându-și lacrimile care cădeau în mod constant, femeia plecă, lăsându-l din nou singur pe Taehyung. Amintirea plecării ei definitive i se derula de fiecare dată băiatului în minte, un biet copil abandonat de ambii părinți.

- Nu voi mai veni vreodată, mamă, își spuse acesta, dezvăluind din propriul buzunar o lamă încă împachetată. Satul în care locuia era pustiu la acea oră târzie, astfel ca Taehyung să își desfășoare planul de sinucidere în liniște. Nu voia să moară din cauza foamei și a frigului.

A ales să se refugieze la streașina unei case abandonate, sub lumina lunii. Cafeniul și-a permis admirarea cerului aparent senin, atingând solul uscat cu tălpile adidașilor uzați din pricina folosirii prea dese. Cu gândurile împrăștiate și sentimentele rănite, băiatul zâmbi șters, ca un ultim rămas-bun pe acel anotimp înghețat.

- Ce s-ar întâmpla dacă mâine m-aș trezi într-un alt loc, după un vis de lungă durată? se întrebă, rotind bucata de lamă de-a lungul încheieturilor. Dedicând fiecare tăietură bunicilor, părinților și fraților săi mai mici, văzând că sângele nu cursese destul pentru a leșina, a îndreptat obiectul tăios spre pielea sensibilă a gâtului. Adio...





Iar în acel moment, o stea căzătoare a traversat întreagă boltă cerească.  Taehyung își simțea corpul tot mai amorțit și îndurerat, un gol umplându-i stomacul. Amețind, vederea blurându-i-se, rânji cu gândul că se va prelinge de-a lungul pământului rece. Însă, la momentul impactului chipului său cu solul, întunericul nopții se preschimbă într-o lumină orbitoare.

Ningea. Fulgi cristalini se lipeau de fața palidă a băiatului, dar Taehyung nu simțea frigul. Intuind cum pleoapele îi tremurau, și-a făcut curajul de a-și deschide ochii, dând cu privirea de un cer mult mai diferit față de cel din Daegu. Frumusețea expusă a fost înlocuită cu silueta unui alt individ necunoscut de cafeniu, umbrindu-i chipul nefericit.

- Hei, ești bine? i se adresă, glasul subțire determinând ca timpanele lui Taehyung să înceapă a țiui.

Iritat se ridică pe șezut pentru a-și așeza palmele pe urechi, străinul îndepărtându-se pentru a nu se lovi cap în cap. Căzând inevitabil pe cele două fese, băiatul blond scânci, masându-și fundul.

- Unde mă aflu? Taehyung rosti printre respirația accelerată, cel din fața sa analizând la fel de confuz locul unde se aflau. O pajiște pustie le înconjura trupurile, zăpada depunându-se cu rapiditate. Taehyung și-a permis să îl analizeze pe cel necunoscut, din profil, buzele pline și obrajii roșiatici ieșindu-i în evidență.

- Nu cred că ne aflăm în Busan... Poate Incheon? își intersectară privirile, prins în faptă, Taehyung îngropându-și bărbia tot mai adânc în piept. Dar cum...?

- Am încercat să mă sinucid. Poate locul ăsta îmi e pedeapsă, își spuse mai mult pentru sine, cafeniul aducându-și genunchii la piept, așezându-și obrajii pe aceștia.

Uimit, cel denumit Jimin medita asupra situației curente, fulgi mari de nea împletindu-se cu firele sale galbene de păr. De la gene, până la umeri, cei doi erau acoperiți tot mai mult de omăt, imaginea surprinsă putând fi desprinsă din poveștile pentru copii.

- Am încercat să mă omor prin tăierea gâtului cu o simplă lamă, îi mărturisi acesta lui Taehyung, cu confuzie, făcând un nou contact vizual. De ce s-au întâlnit cu adevărat?




-----------------------------------------

° Menționez că nu sunt sigură dacă această carte va fi păstrată.

° Subiectul, acțiunea, modul de a scrie, vor fi luate în serios. Din această cauză sunt conștientă că nu vor exista mulți cititori.

° Carte întru-totul dedicată lui NamSooMin. ❤

black sea || btsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum