Stay strong

Capitolul 11

Am sarit sa il imbratisez si am izbucnit. Nu am mai putut tine in mine. Am crezut ca nu ma afecteaza toate chestiile astea, dar se pare ca da. El si-a dat seama ca plang si m-a strans puternic in brate.

Nu stiam ce sa fac sau  sa zic, bine, nici nu puteam sa vorbesc ca lumea in timp ce plang.

Dupa o pauza de un minut se aude vocea lui calma.
-Raman.
Mi-am ridicat capul ca sa ii vad ochii. Acum eram ca un copil fericit. Ce-i drept, inca plangeam putin, iar el observand a intrebat, normal.
-De ce plangi?
-...mama, daca o pot numi asa...
-Cum adica?
-Ah...incepem. Cand eram mica mama a murit iar tata s-a recasatorit. Femeia asta a fost plecata ani la rand si acum s-a intors dand ordine. Plus ca si tata si fratele meu pleaca. S-ar putea sa raman foarte mult timp cu ea..si, nu pot.
Ma strange din nou in brate dupa care vine adevarata intrebare.
-Doar atat?
Nu era doar atat, mai era ce a facut el. Si o sa stie asta.
-Nu.
-Dar?
-Tu..
-Uite, despre azi.
-Nu Harry, nu doar despre azi, despre tot. Te lupti sa faci tot cu mine si ziua urmatoare ma respingi. Ma simt folosita. Nu am chef de dinastea. Ori e alba ori e neagra. Nu imi poti face asa mereu. Cat despre ziua de azi, chiar as vrea sa aflu.
-Ah...imi pare rau, dar stiu cum sunt si chiar nu am vrut sa iesi ranita degeaba, dar dupa iar nu ma puteam abtine, iar Leyla a fost o incercare de a ma distrage dar se pare ca nu prea merge.
-Si dupa scuza asta ce urmeaza?
-Pai...raman, iar prin asta cred ca ti-am aratat si decizia mea. Dar indiferent daca ma lasi sau nu o sa lupt mereu pentru tine.
-Harry eu...nu stiu ce sa fac. Nu vreau sa se intample asta, dar ma atragi intr-un fel. 
-Pai de ce ai mai venit sa ma opresti din a pleca daca tot nu vrei nimic? Esti culmea.
Se intoarce cu fata spre geam ca sa se stapaneasca.
-Pentru ca stiu sigur ca nu vreau sa pleci, o sa fie mai rau fara tine.
-Nu imi pasa, ori alba ori neagra nu? Asta ziceai.
-Pe moment nu. Dar nu vreau sa pleci, asta stiu, acum e decizia ta.
Deja m-am enervat. Pe langa ca i-am spus atatea si am venit aici, mai si face fite.
Am iesit afara nervoasa spre casa, nu mai am nici un chef de scoala unde ii vad pe toti prostii.

Aud iar usa care se tranteste dar de data asta nu mai am timp de a doua discutie de impacare. Am inceput sa alerg dar mi-am dat seama ca nu o pot tine asa pana acasa tinand cont ca el alearga si mai repede ca mine asa ca am intrat intr-o cafenea la care ma mai opream din cand in cand in drum spre casa. Ma stiu cu doua dintre fete, deci zic sa incerc sa ma ascund prin spatele magazinului daca pot.

Intru si o vad pe una din ele. Am...Amber daca asa o chema.
-Salut!
-Alis, de cand nu te-am mai vazut.
-Hei, scuze ca e asa situatia, crezi ca m-ai putea ascunde in spatele magazinului un timp?
-Sper ca nu datorii la curse.
Amber stia de nebunia mea si stia ca nu imi plac pariurile dar cand joc, in cazul in care pierd cu siguranta nu vezi un ban de la mine.
-Nu, nu am mai dat pe la pariuri, e doar o durere de cap, nimic periculos.
-Ok..Hai! Ma duce in spate intr-o camera care aducea a camara.
-Bun..s-ar putea sa intrebe de mine, eu am plecat ok? Si ti-am zis ca ma duc in parc, o sa o muste.
-Bine.

Iasa afara si dupa cateva minute bune se intoarce.

-Harry Styles nu e nimic periculos?! Fata in ce te-ai bagat?
-In nimic, am avut o discutie si nu am mai avut chef de a doua in care se ajunge la bataie. Dar a crezut?
-Da, asa a parut. I-am zis ca ai iesit pe usa din spate.
-Hm...ma asteapta acolo sigur. Ies pe afara.
-Ok, cum crezi.
-Mersi mult, pa.
Am iesit prin fata si dupa cum ma asteptam, gol. Dar stiam ca intre cafenea si urmatorul magazin era un loc liber, care putea duce la partea din spate, ceea ce inseamna ca Harry m-ar putea vedea.

M-am saturat. Ma duc la scoala si imi iau masina.

Am alergat putin ca sa fiu sigura ca nu ma vede in caz ca vine in fata si dupa cateva minute ajung. Urc in masina si dau tare in fata. Dar nu vreau nici un risc sa il intalnesc deci o iau pe acolite.

Ajunsa acasa ma schimb cu un tricou mai comod, in rest la fel si ies pe usa. Ma urc on masina si ma duc spre pista de curse. Mi-a ajuns pentru azi, prea multa drama.

Ajunsa pe pista ma duc in garajul meu personal, dar pe alt nume. Cei de aici ma stiu sub numele de Ghiara Rosie. Suna amuzant pentru mine dar pentru restul e infricosator.

Numele a venit dupa ce eu am castigat prima cursa si am invins o renumita fata. Ea a incercat sa ma bata dar a iesit din bataia aia zgariata si plina de sange.

Nu stiu exact cum am reusit, dar de atunci asa am ramas. Imi aleg una dintre masini, rosie, fara sa ma uit si ies. Pe pista dau de inca trei masini.

Ma uit si ii vad pe toti surpinsi ca am aparut asa devreme, de obicei eu venind seara.

In timp ce ma mai uit in jur dau de niste ochi care tocmai ce ma fixau cu privirea. Era el si acum nu parea serios, parea surpins si nervos. A incercat sa vina spre mine dar unul dintre baietii care stateau pe margine l-a oprit.

Cursa a inceput iar eu am pornit linistita. Ceilalti erau incepatori, doar o masina era mai avansata.

Pe ultima suta de metri am depasit-o cu usurinta si am ajuns prima, la fel de linistita cum am plecat. M-am uitat in acelasi loc iar Harry statea ca o stana de piatra, cu gura cascata.

Am iesit frumos din masina si mi-am incasat suma castigata. Ma duc prin multime la barul de langa pista, incercand sa nu dau de Harry sau el de mine.

Ajunsa m-am asezat pe un scaun. Normal as bea ceva dar e dupamiaza totusi.
-O apa.

Barmanul era genul de animal care se dadea la tot ce misca, dar nu si de data asta, iar eu nu inteleg de ce.
L-am ignorat si am baut apa.

Imi dau seama de ce cand sunt trasa de pe scaun si tarata practit pana intr-un garaj. Am incercat sa ripostez, normal, dar mana era intr-o pozitie mai mult decat incomoda, deci am renuntat.

Ajunsa in garaj deja imi pregatesc discursul de oameni prosti. Dar pana sa incep realizez ca omul nu e Harry iar asta nu e garajul meu.

Doar o ultima privire la omul care nu avea mai mult de 25 de ani, apoi ametita si tot negru.