Stay strong

Capitolul 14

In acel bloc cred ca erau vreo 14 etaje cel putin iar noi ne-am urcat sus. Nu stiu exact unde pentru ca minunatul Harry era in fata butoanelor de la lift.

Cand s-a oprit liftul mi-am dat seama ca eu nu m-am opus in nici un fel pana acum. Mai ciudat e ca nu am simtit nevoia, ma simteam in siguranta cu Harry. Si inca o fac, dar am spus ca sunt gata cu el deci trebuie sa actionez rapid.

L-am lasat pe el sa mearga primul iar eu m-am luat dupa el cu pasi mici. Am vazut cum se inchide incet liftul si in a doua secunda m-am strecurat la fix in el si am coborat. Inca îi auzeam tipetele lui Harry dar putin imi pasa.

Cu noroc am ajuns direct la parter si am luat-o la fuga pentru ca stiu ca nu prea conteaza daca Harry coboara pe scari sau nu, dar intr-un minut o sa ajunga. Am iesit afara si mi-am dat seama ca nu prea am fost in partea asta. Prea multa aglomeratie ca sa ma descurc deci nu prea m-a interesat. Dar cum nu am timp o iau la dreapta si asta e. Acum imi dau seama ca am pornit in partea opusa si ca sunt proasta de crap! Ok, o sa trec strada si o sa o iau pe drumul bun, nu ne panicam. Am trecut frumos, aproape calcata de o masina strada si merg mai linistita acum. Nu asa linistita cand il vad pe Harry iesind din hotel cu ochii dupa mine. Mi-as dori sa am o gluga in momentul asta dar normal ca am ghinion. Incep sa alerg pe presupusul drum corect si dau de o fundatura, perfect. Pai, macar asa nu ma pierd, plus ca scap si de el. O sa stau aici ceva timp si sun un taxi dupa. O sa fie tot bine.

Dupa nici cinci minute aud un zgomot, ca niste pasi tari venind spre mine. De data asta sper sa fie Harry pentru ca pasii aia nu suna a copil, deci am belit-o. In fata mea apare un barbat de vreo 25 de ani, care nu arata deloc rau. Dar nu ma intereseaza asta, sper ca eu nu arat bine, poate scap.
-Pai pai, ce avem aici?
Mhm...nu, nu scap.
-Nu vorbesti?
Bun, ne activam. El se aproprie si eu ma pregatesc. 5..
-Haide..
4...
-Doar sa stii..
3...
-Nu musc
2....1
Si minunat genunchi in burta. Sau...mai jos putin. Important e ca sunt eu bine, isi repara el durerile. Dar zic sa fug pana nu isi revine, dar din nou karma isi bate joc de mine in ultimul hal si ma gaseste Harry. Cum?! Din toate fundaturile posibile a venit aici? O sa dau vina pe scancetul lu celalalt, ca sa ma simt mai bine, desi cu traficul ala foarte putin probabil sa se auda ceva de genul.

Ma trezesc din meditatie cand aud vocea nervoasa a lui Harry.
-ESTI NEBUNA?! Iti dai seama cate puteai pati? De unde iti vine sa fugi de capu tau si sa te pierzi? Pana acum putea veni un jegos si poate daca nu ajungeam erai deja...
-A venit deja, linisteste-te. Ii spun si arat spre presupusul Gigel, dupa cum l-am numit eu.
Harry face ochi mari si isi da seama ca mai era cineva cu noi, singura problema e ca oamenii nu lesina de la un genunchi asa ca el si-a cam revenit ceea ce nu era de bine. Harry ca un gentleman ce e m-a impins frumusel si i-a dat ceva la Gigel.

Nu m-am mai complicat sa spun stop, asa ca am luat-o la pas spre iesire avand o speranta minuscula sa scap de el. Ajunsa din nou pe trotuar dau sa fug dar minunata, vesnica si puternica mana ma opreste ca de fiecare data! Nici nu ii mai gasesc adjective.
-Nu mai pleci. O sa vorbim indiferent ca vrei sau nu.
Cu asta, am fost din nou tarata pana in hotel/bloc, mi se pare aproape acelasi lucru, doar ca fara receptie. Si un hotel de sase stele inca.