My Heart Will Go On

05// - special

   Şi ai plecat, iubirea mea, 

   M-ai lăsat în lumea asta, singur.

   O voce-n cap îmi pretindea

   "Ea vrea să fie un simplu mugur."

             Un mugur fin, de preţ, de cais,

             Ştiu sigur că va înflori o dată.

             Iar durerea ce-o port în suflet, pată,

             Se va preface, juri, într-un abis.

                  Vreau doar să-ţi cânt, iubirea mea, 

                  O ultimă baladă.

                  Să-ţi aminteşti cu drag de ea,

                  Chiar dacă pare de faţadă.

                         "Fi tu, iubirea mea, raza ce mă luminează;

                          Fi tu adevărul mincinos, ce vreau să îl ascult;

                          Fi tu acel peisaj mirific, pe când se înserează,

                          Fi tu cea pe care vreau, dar vreau să o sărut.

   Aprinde-mi, iubito, flacăra din mine,

   Şi ai grijă să nu se stingă.

   Aşa cum eu nu am plecat de lângă tine;

   În lipsa ta, ajutorul mi-e-ntr-o seringă.

              Sunt droguri, ştiu, ştiu, nu e bine,

              Dar ca să pot rezista durerii,

              Otrăvurile alină, asemenea ţie,

              Golul din urma tragediei.

                        Iubito, ştiu că eşti acolo, de ce spui că greşeşti?

                        Ştiu sigur că n-ai plecat, eu încă te iubesc.

                        Râsul tău alină, mă face să zâmbesc,

                        Chiar dacă ştiu, tu sigur, nu mă mai iubeşti.

                                     Cu ce-am greşit, iubito, de ce mă părăseşti?

                                     Am fost rău cu tine? Spune-mi, "te iubesc."!

                                     Acum de ce nu te aud? De ce taci, spune!

                                     Eu ştiu că n-am greşit, nu te-am forţat să faci nimic.

                                     Decât te-am întrebat sincer, tu chiar mă mai iubeşti?"

     Tot ce am mai bun pe lume, ţie chiar ţi-aş dărui.

     Doar ca tu să crezi în mine şi să-mi spui că m-ai iubii.

     Totuşi, dragostea a fost o moarte cruntă pentru noi:

     Tu te-ai prefăcut în înger, iar eu am rămas strigoi.

     Iartă-mă, uite, a fost greşeala mea!

     Te-am lăsat să mă iubeşti, am luat inocenţa ta.

     Şi ţi-am pătat aripile, şi mă tem, mi-e frică, jur!

     Că tu nu vei mai zbura, pe aici, şi înconjur.

     Promit că ne vom revedea, iubita mea, Ale,

     Cumva o să plec din iad, să-mi văd îngerul, miros de petale.

      Tu ştiu, m-ai uitat, şi poate chiar ai ajuns să mă urăşti, 

      Iar eu realizez târziu, "La Dracu', nu mă mai iubeşti!"

     Scris din suflet, la miezul nopţii, pe caietul de fizică, când mi-a picat lumina şi nu am mai putut să o postez. 

        Sper că-ţi place, Ale. :*

         Vă iubesc!