-Deschide ochii, Zayn. Sunt aici, sunt chiar aici.
Am tresărit din pat, uitându-mă disperat în jur, însă a fost acelaşi rezultat ca de fiecare dată. Nu te mai văd, ai dispărut cu totul, nu te mai simt, nu te mai aud. Mă doare să nu-mi pot ţine îngeraşul în braţe, dar presupun că dacă ai vrut neapărat să pleci, trebuie să accept, ca de fiecare dată.
Ştii că mereu ţi-am acceptat fiecare decizie, mă uimea şi pe mine cum mă înduplecam şi îmi călcam pe orgoliu pentru tine. Fiecare a ales un drum, tu pe al tău, eu pe al meu. Îţi promit că încetez să te mai caut, promit să accept că nu mai exişti, şi că de acum încolo, îmi voi continua viaţa fără tine fizic lângă mine, ci doar psihic. Voi trece mai departe, chiar dacă nu îţi convine. Voi găsi o fată, poate mai bună decât tine, o să ne vezi de acolo de unde eşti, şi o să vrei să te întorci, vei fi geloasă, dar va fi mult prea târziu.
Îţi promit că voi uita de tine, şi de acum încolo la mormântul tău nu vor mai venii decât păianjeni şi gândaci. Părinţii tăi nici acum nu ştiu unde eşti. După ce le-ai părăsit casa, nu le-a mai păsat de tine, mi te-au lăsat mie în grijă, şi nu sunt mândru, pentru că nu am făcut o treabă bună. Am fost poate prea dur, poate am fost mai rău decât părinţii tăi, care, spuneai tu, te ţineau ostatică, fără libertate, departe de alţi copii, până ce ne-am întâlnit involuntar şi ai evadat, asumându-ţi orice risc.
Mă voi asigura că vor afla de tine. Vor afla că nu mai trăieşti, şi o să-i fac să se simtă prost pentru că ţi-au făcut viaţa atât de urâtă. Ai încredere în mine, iubito, cum ai avut şi până acum. O să le pară rău, crede-mă. Vor regreta că nu au fost de acord cu relaţia noastră şi au fost mereu atât de distanţi faţă de tine. Dacă ar fi fost nişte părinţi normali, care îşi iubesc copilul, ar fi aflat mai din timp de boala incurabilă de care sufereai şi te-ar fi dus să te tratezi. Dar, iubito, există fel şi fel de oameni.
Îţi ştiu ultima dorinţă, te cunosc la fel de bine pe cât mă cunosc şi pe mine. Ai vrut să merg mai departe. Aşa mi-ai spus, dar mă mint pe mine când spun că voi merge mai departe. Mi-e imposibil fără tine, Ale, aşa că, iată-mă, şoptind ultima confesiune de pe marele semn al Hollywood-ului. Ştiu că mă vezi şi te rogi să mă răzgândesc. Dar sunt atât de aproape de tine, deci nu voi da înapoi. Nu acum. Mă ridic şi îmi întind piciorul în faţă, pregătit să calc pe o altă treaptă, dar ştiu deja că este doar aer. Corpul îmi alunecă încet, iar înainte de a mi se dezlipi şi celălalt picior de la sol, spun ultimul lucru pe care vreau ca toţi îngerii să îl audă.
- Vom fi fericiţi, iubito. Vei fi fericită.
- Zayn! Îţi aud iar glasul, dar e doar în mintea mea. Nu-ţi face griji, ajung imediat la tine, iubito.
Adevărul este că, după ce Zayn a decis să-şi petreacă viaţa eternă alături de fata pe care o iubea cu toată fiinţa lui, nu s-au întâlnit. Sufletul lui a mers în rai, pentru că a ştiut să iubească, şi pe ea chiar a iubit-o. Însă ce nu ştiuse Zayn era că sufletul iubitei sale ajunsese undeva între graniţa dintre rai şi iad. Dumnezeu o ţinea de ceva vreme acolo, încercând să se hotărască dacă să o lase în rai printre îngeri sau nu. Faptul că îşi clădise o iubire atât de puternică cu Zayn însemna şi faptul că nu trebuia să îi ascundă sau să îl mintă cu ceva. Însă ea i-a ascuns faptul că avea să moară. L-a minţit când îi spunea că îl iubeşte, l-a iubit doar când a ajuns aici. Aici şi-a dat seama că are nevoie de el, însă cum a spus şi Zayn, era prea târziu.
Aşa a ajuns un înger, în gradina raiului, iar sufletul lui pereche, un înger demonic, blocat între cele două lumi. Chinuit de flăcările iadului, şi în acelaşi timp, văzându-l pe Zayn atât de disperat de a o găsi. Pentru ea să îl vadă din nou, era minunat. Dar murea pentru a doua oară pe dinăuntru, pentru că el nu putea să o vadă, sau să o audă. Ea era condamnată să trăiască cu această durere. Cu o viaţă blestemată în Ceruri, şi cu o iubire care chiar şi aici Sus, era imposibilă.
____________
gata dragilor, gata. aceasta a fost carte "my heart will go on". poate nu vă aşteptaţi la un final nefericit, but, meh, sorry.
mulţumesc pentru voturi şi pentru citiri, şi pentru faptul că v-aţi scris atât de des părerile aici. nici nu ştiu cum să vă mulţumesc. sunteţi grozavi!
ah, prima mea carte terminată. i'm feeling so proud, and sad. of, e terminată. nu m-am gândit cât de dor îmi va fi de cartea asta. of, of.
anyway, mulţumesc din nou, şi vă iubesc. iubesc mult.
CITEȘTI
My Heart Will Go On
FanficIubirea noastră a fost ca povestea de pe Titanic. Doar că nu am murit eu, ci tu. carte dedicată în întregime lu' _skittles69 , a.k.a. malik'ul meu ♥. sper să-ţi placă, ale .♥ copertă făcută de una dintre cele mai dulci persoane pe care le-am cunos...