My Heart Will Go On

04//

               "Noapte bună, iubito." 

             Gândul meu încă vorbeşte cu tine. Singurul lucru care îmi trece prin cap eşti tu. Îmi este dor de tine, iubito. De ce a trebuit să mi te ia? De ce nu ai vorbit cu mine? De ce nu mi-ai spus? Este bine ce s-a întâmplat? Eşti fericită că acum sufăr? Aşa ai vrut să mă vezi? Felicitări, eu oficial am înnebunit de dorul tău, sper că eşti mulţumită.

          Of, iartă-mă iubito. Ştiu deja că nu eşti tu de vină. Nu tu ai ales asta, dar durerea din mine urlă. Ai cunoscut vreodată acel sentiment când pur şi simplu nu mai poţi? Când explodezi din cauză că paharul dă peste, şi nu mai suporţi presiunea?

            Mă simt ca ultimul om, iubito. Practic, conştiinţa mea a ţipat la tine. Ţi-a reproşat că e vina ta, când, de fapt, este vina mea. Am fost atât de orb, încât să nu observ, încât să nu observ ceva atât de evident. Îmi pare sincer rău. Îmi pare rău pentru tot, iubito.

              M-am întins în pat, aranjând pătura călduroasă deasupra trupului meu rece. 

            Inima mi-e la fel de rece ca şi trupul. Nu pot să te văd cu adevărat. Văd mereu umbre. Te văd la capătul holului, şi am impresia că fugi de mine. Începi să alergi, iar eu niciodată nu te prind, pentru că dispari. Suntem ca în Tom şi Jerrie. Ei se iubesc, într-un fel. Noi ne-am iubit cu adevărat. Eu te urmăresc. Tom îl urmăreşte pe Jerrie. Tom ajunge aproape de fiecare dată la Jerrie, dar îi dă drumul. Eu nu pot ajunge, pentru că dacă aş putea, niciodată nu ţi-aş da drumul. De ce fugi de mine? Îţi plăcea să stai în braţele mele înainte. Îţi plăcea să mi te confesezi, să-mi spui ce ai pe suflet, şi de fiecare dată la final să-mi mărturiseşti că mă iubeşti. Îmi este atât de dor de acele momente dintre noi. Simt că le-am pierdut, chiar dacă au rămas toate în casa asta. Fiecare colţişor este umplut de parfumul tău. E o mireasmă ameţitoare, mă vrăjeşte mereu şi uit de lumea asta. Pierd contactul cu realitatea. Corpul meu cedează, dar, cumva, încă mai rezist. 

            Am încercat să-mi închid ochii, să adorm. Dar ceva m-a făcut să mi-i deschid. Ceva ce părea real.

                     -Zayn!

                     Am tresărit, uitându-mă disperat în toate părţile. 

               Probabil am aţipit, şi am avut impresia că am auzit asta. Că te-am auzit strigând. La naiba, mi-e dor de tine şi îmi vine să mă omor doar ca să te strâng iar în braţe. De ce nu fac asta?

                       -Ale! am ţipat. 

                       -Te iubesc! am sfârşit.