06//

144 27 5
                                    

          Ştii, am devenit mult mai sensibil de când te-am întâlnit. Ai fost singura care a reuşit să mă înfrâneze de la lucrurile prosteşti pe care obişnuiam să le fac. M-ai adus cu picioarele pe pământ, şi datorită ţie, chiar îmi conturam viitorul, aveam o familie. Două fete şi un băiat. Şi bineînţeles, pe tine. 

               Visam să le spun poveşti noaptea, visam momentul în care le vom spune cum ne-am întâlnit, sau cum au apărut ei. Sunt sigur că ar fi râs când le-aş fi spus că te-am stropit cu maşina. Şi probabil ar fi râs şi dacă le-am fi spus ce minţi copilăroase aveam. 

              Mai ţii minte când mi-ai zis că vrei să sari cu parapanta de pe semnul cu Hollywood? Şi cât de nebunesc mi s-a părut mie. Dar tu credeai că e o dorinţă complet normală. Nu te-am lăsat să te duci şi să faci asta. Şi m-ai pedepsit chiar dur pentru asta. Nu ai mai vorbit cu mine. Mă ignorai, chiar dacă încă locuiam sub acelaşi acoperiş. Mă durea mult indiferenţa ta, dar mai ştii cum ne-am împăcat? Cu o seară magică. În timp ce dormeai, te-am luat şi te-am băgat în maşină. Am condus ceva timp, până am ajuns la locul perfect şi pentru mine şi pentru tine - la o cabană. Era aproape de plajă, şi chiar din ea se simţea mirosul brizei mării. Te-am luat din maşină şi te-am dus în cabană. Te-ai trezit imediat cum te-am lăsat pe pat şi mi-am lipit buzele de ale tale. La început ai fost confuză şi puţin nervoarsă pe mine, motiv pentru care mi-ai muşcat până la sânge buza, dar atunci era rândul tău să fii pedepsită. Fiinţa mea te iubea, şi în acea seară ţi-am arătat-o pentru a mia oară. Te-am făcut a mea încă o dată. Ţi-am arătat încă o dată iubirea infinită pe care tu o deţineai. Deţinei inima mea, şi uneori credeam că nu ţi-era de ajuns.

              Acea poezie cred că îmi descrie cel mai bine sentimentele. Pentru că mi-am pus sufletul întreg acolo. Acolo unde tu nu eşti, nu ar trebui nici eu să fiu. Dar totuşi de ce sunt? De ce încă exist? 

              Din cauza băieţilor. Nu mă lasă să fac vreo "prostie". Fiecare mă sună din cinci în cinci minute. Sunt stresanţi, dar nu am ce să le fac. Ei sunt singurii care ştiu că acum trec prin depresie. 

               - Sper că şi de data asta mi-ai auzit gândurile, Ale. Nu uita, încă te iubesc mai mult decât îmi iubesc viaţa.

                   - Am auzit, Zayn.

My Heart Will Go OnUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum