Capitolul 10 - Îmi dau demisia!

2.6K 111 12
                                    

- Unchiule, ce înseamnă ce te-a intrebat Michael? întrebă și Emma, care până acum se juca pe covor cu păpușile.

Mă uitam la Matt și el la mine, iar cei mici când la unul, când la altul. Ziceai că suntem într-un film cu proști, iar actorii principali erau chiar noi. N-am mai stat și am pornit către camera lui Alexis, lăsându-l pe Matt să discute cu ăia mici. Fără să mai bat, am intrat în camera ei. Stătea în pat și citea o revistă de modă. Când m-a văzut, a început să râdă cred că de moaca mea. Mă uitam la ea cum râde, abținându-mă să nu încep și eu.  Peste două minute veni și Matt, adoptând aceeași poziție ca și mine. Alexis râdea în continuare, de parcă n-am fi fost în cameră.

- Alexis! spuse Matt pe un ton rece, de mă sperie și pe mine. 

Aceasta se opri din râs, abordând o moacă de vinovat care-și cere scuze. Luă scaunul de la birou și se așeză față-n față cu Alexis. Îmi venea să râd în hohote de moaca ei, dar m-am abținut ca să nu fiu și eu trasa la rost. 

- Eu mă duc să pregătesc masa! îl anunț pe Matt.

- Vin și eu! spuse Alexis și mă trase afară, lăsându-l pe Matt cu vorba-n gură.

M-a tras până în bucătărie. Iarăși trebuie s-o scap de belele? M-am apucat de curățat cartofii, urmărind-o din când în când pe Alexis cu privirea. Stătea pe unul dintre scaunele de la masă, jucându-se cu un măr.

- Deci? 

- Deci ce? întreb nedumerită.

- Cum e unchi-miu la pat? mă întrebă, venind lângă mine. Și de data asta nu scapi!

- Alexis! Nu cred că e treaba ta! Și oricum de ce vrei să afli?

- Mă întrebam de ce toate femeile umblă după el? Deci cum e?

- Poate, pentru că e amabil, stilat, bun, știe cum să se poarte, arată bine!?

- Da, s-o crezi tu!

N-am mai băgat-o în seamă, spălând cartofii și punându-i la fiert. Am scos legume pentru salată și carnea pentru grătar. În treizeci de minute, masa era gata, așa că i-am chemat. Desigur că am rămas să strâng, în timp ce Matt îi culcă pe Michael și Emma. Eu gătesc, ei mănâncă, eu strâng. Ei fac mizerie, eu curăț. Trebuie să schimb niște treburi pe-aici, nene! 

- Mă gâdilă! am început să chicotesc, odată ce răsuflarea caldă a lui Matt îmi atinse ceafa. Ce faci? îl întreb, dându-mi seama că sunt cărată în brațe.

- Sht!

Deschise ușa cu piciorul și o închise la loc, așezându-mă pe suprafața moale a patului. Își dădu tricoul jos, lăsând la iveală abdomenul superb și se așeză peste mine, lăsându-și greutatea astfel încât să nu pot fugi. 

                                         ALEXIS P.O.V.

Iarăși fac gălăgie? Sunt culmea! Tocmai atunci când m-am apucat să-mi fac și eu temele, s-au apucat de făcut gălăgie? Vecini tâmpiți! Îmi iau telefonul și formez numărul lui Corin. Răspunde o dată! Haide, haide....da...

- Hei, puștoaico, de ce-ai nevoie? 

- Hei, Corin, pot să vin la tine, că trebuie să îmi fac temele și nu pot de gălăgia de la mine?

- Desigur, te aștept!

Și îmi închide telefonul în nas. Cum a îndrâznit? Ce-i fac eu lui! Îmi iau schițele, un hanorac și ies fără să mai anunț. Am urcat pe scări și în mai puțin de cinci minute eram în camera lui, pe pat. Nu vă gândiți la prostii! Doamne ferește! Nu vreau să spun că Corin nu e drăgut, dar nu e genul meu. E prea cuminte. 

Nanny, maid, chef, masseur or...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum